În multe țări, politica economică a intrat într-o nouă eră a ajutoarelor și subvențiilor. Însă piețele financiare globale nu au reușit încă să recupereze ritmul.
La reuniunile FMI/Banca Mondială de la Washington, așa-numitele instituții de la Bretton Woods au fost asediate, liderii din sudul lumii denunțând ipocrizia creditorilor din țările bogate care cer austeritate de la debitori, în timp ce ei înșiși au acumulat datorii uriașe.
La Bruxelles, fostul președinte al Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, a ținut un discurs în care a pledat pentru o politică industrială la nivelul UE, relatează Financial Times. De cealaltă parte a Atlanticului, administrația Biden a triplat tarifele vamale impuse Chinei.
Cu toate acestea, afacerile transfrontaliere au continuat ca de obicei. Cancelarul german Olaf Scholz a condus un grup de lideri industriali într-o călătorie la Beijing, cu scopul de a realiza joint-ventures în China. Iar secretarul american al comerțului, Gina Raimondo, a ajutat Microsoft, un presupus „campion național” american, să încheie o investiție de 1,5 miliarde de dolari în domeniul inteligenței artificiale în Emiratele Arabe Unite.
Bancherii impun politici învechite
Dar și instituțiile financiare internaționale vor trebui să se schimbe dacă se dorește o trecere reală la un sistem mai bun. Adriana Abdenur, consilier economic special al președintelui brazilian Luiz Inácio Lula da Silva, a atras atenția asupra „neconcordanței” dintre „țările și regiunile bogate, care acum adoptă și apără în mod deschis politica industrială”, în timp ce „continuă să împingă instituțiile financiare internaționale să impună o rețetă învechită a Consensului de la Washington”.
Sudul Global are dreptate
Casa Albă știe că Sudul Global are dreptate. Săptămâna trecută, Daleep Singh, consilier adjunct al SUA pentru securitate națională în domeniul economiei mondiale, a solicitat o mai mare utilizare a autorității americane de garantare a împrumuturilor suverane pentru a reduce ratele dobânzilor pentru țările în curs de dezvoltare.
Dar el a lansat și câteva idei menite să stimuleze investițiile în SUA, care păreau desprinse direct din paginile unui manual de strategie industrială a unei țări în curs de dezvoltare. Printre acestea se numără un „fond de reziliență strategică” pentru a asigura lanțurile de aprovizionare cu energie și chiar un fond suveran de investiții în tehnologii strategice.