Când rețeaua electrică a unei economii europene majore cade în câteva secunde, a da vina pe defecțiuni tehnice este o explicație insuficientă.
Cea mai gravă pană de curent din istorie, prăbușirea completă a rețelelor din Spania și Portugalia, a fost declanșată de deconectarea dintre Spania și Franța, separând efectiv Peninsula Iberică de restul Uniunii Europene.
În ciuda progreselor considerabile înregistrate de Spania în ceea ce privește instalațiile de energie regenerabilă, țara s-a confruntat cu deficiențe structurale în rețeaua sa.
Prin urmare, conexiunea cu Franța a fost întreruptă automat pentru a limita impactul penei de curent acolo, notează Modern Diplomacy. Deși o parte din producția de energie solară și eoliană a rămas operațională, incapacitatea Spaniei de a echilibra cererea prin interconexiunile sale cu UE a dus la o pierdere bruscă a producției de energie electrică de 15 GW în cinci secunde, afectând chiar și Marocul.
Interconexiunile energetice actuale ale UE nu pot garanta securitatea aprovizionării decât dacă sunt susținute de generatoare puternice, capabile să prevină incidente similare. Integrarea pe scară largă a surselor regenerabile de energie în rețelele europene crește fragilitatea acestora, sporind riscul de instabilitate.
Potrivit lui Michael Shellenberger, expert la Environmental Progress, cauza principală a penei de curent a fost lipsa inerției, o forță fizică stabilizatoare furnizată de centralele electrice tradiționale care utilizează generatoare rotative mari pentru a menține rețeaua stabilă în timpul fluctuațiilor bruște.
Astfel, se generează electricitate și, în același timp, se asigură un impuls. Rotația oferă inerție – un tampon critic în primele secunde după o perturbare, permițând sistemelor de control și operatorilor să reacționeze și să limiteze problema.
În schimb, panourile solare și majoritatea turbinelor eoliene moderne se bazează pe convertoare electronice care nu pot oferi inerția necesară pentru stabilitate. În ziua penei de curent, aproximativ 80% din energia electrică din Spania provenea din surse solare și eoliene.
Spre deosebire de centralele nucleare sau pe bază de combustibili fosili, care furnizează energie de bază constantă, energia solară și eoliană fluctuează, necesitând mecanisme avansate de stocare și echilibrare.
Interconectivitatea energetică este o sabie cu două tăișuri – deși sporește stabilitatea și cooperarea la nivel mondial, expune infrastructura critică la riscuri semnificative.