Industria petrolieră, căsnicie cu năbădăi. De ce se ceartă OPEC cu sectorul energetic

Chiar și o căsnicie care se îndreaptă spre cea de-a 50-a aniversare va fi, uneori, plină de certuri.Este ceea ce s-a întâmplat săptămâna trecută cu cele mai importante organisme ale industriei petroliere, Agenția Internațională pentru Energie și Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol.

OPEC riscă să slăbească economia globală și să accelereze tranziția de la combustibilii fosili dacă reducerile sale de producție vor împinge prețurile la țiței prea sus, a declarat directorul executiv al AIE, Fatih Birol, într-un interviu acordat televiziunii Bloomberg.Răspunsul OPEC a fost rapid și intempestiv: AIE „ar trebui să fie foarte atentă la subminarea în continuare a investițiilor în industria petrolieră”.

La fel ca în cazul multor alianțe îndelungate, dar nefericite, ceea ce frapează la această dispută este faptul că părțile împărtășesc un fatalism realist cu privire la situația în care se află. Potrivit The Washington Post, amărăciunea disputei de săptămâna trecută nu provine atât de mult din dezacorduri profunde cu privire la direcția în care se îndreaptă cererea de petrol și tranziția energetică, cât din vanitatea unor mici diferențe.

Ambele părți au început să accepte faptul că producția de petrol va fi mai mică la sfârșitul deceniului decât este în prezent. Nivelurile actuale ale investițiilor în petrol vor fi suficiente doar pentru a furniza aproximativ 80 de milioane de barili pe zi în 2030, potrivit proiecțiilor prezentate de Saudi Arabian Oil Co, cel mai important acționar al OPEC, față de 101,9 mb/d, cât estimează AIE pentru acest an.

Aceasta este o cifră mică, menită să șocheze industria și să o determine să își majoreze cheltuielile până la niveluri care ar produce aproximativ 106 mb/d. Dar nu este departe de ceea ce vede AIE: cererea va fi de 93 mb/zi dacă guvernele își respectă angajamentele privind schimbările climatice și de 75,3 mb/zi pe o traiectorie mai agresivă de zero net.

Există un nivel de antagonism natural între cele două organisme. AIE a fost înființată în 1974, în urma embargoului petrolier arab din anul precedent, pentru a reprezenta interesele principalilor consumatori de petrol din țările dezvoltate. OPEC este cu 14 ani mai în vârstă, dar a devenit importantă în același timp cu AIE, acționând în numele intereselor conflictuale ale celor mai mari exportatori de țiței.

Dacă această relație conflictuală a fost atenuată timp de decenii, se datorează în mare parte faptului că ascensiunea Chinei și cererea sa vorace de produse de bază, combinată cu absența (până de curând) a oricărei alternative viabile la petrol, a însemnat că baza comună a stabilității pieței a fost mai importantă decât imperativele lor conflictuale de a obține prețuri mai mari (pentru OPEC) și mai mici (pentru AIE).

Tranziția climatică provoacă totuși o revenire la paradigma anterioară. Ponderea vehiculelor electrice în vânzările noi a sărit de la 2% în 2019 la 20% în 2023, potrivit AIE, și va atinge 60% pe cele mai mari piețe din SUA, China și Europa până în 2030.

Acest ritm accelerat de desfășurare contează. Durata de viață a unei investiții convenționale în domeniul petrolier este puțin mai mare decât cea a unei mașini obișnuite – 15-20 de ani, față de 10-15 ani – astfel încât o adoptare mai rapidă a vehiculelor electrice crește riscul ca proiectele actuale să ajungă să se confrunte cu piețe supraaglomerate spre sfârșitul vieții lor.

Nu este o problemă pentru AIE. Este o agenție energetică, iar membrilor săi nu le pasă dacă energia lor provine din combustibili fosili sau din alternative fără emisii de carbon, atâta timp cât este ieftină. OPEC, pe de altă parte, este o organizație petrolieră și, în mod firesc, consideră că renunțarea la țiței reprezintă o amenințare existențială.

AIE dorește ca OPEC să asigure securitatea aprovizionării, astfel încât membrii săi să nu sufere pene de curent și cozi la benzinării. Cartelul petrolului este pregătit să promită acest lucru doar dacă AIE asigură securitatea cererii, astfel încât membrii săi să știe că investițiile lor de miliarde de dolari vor continua să producă bani și la sfârșitul anilor 2030. Totuși, membrii AIE nu sunt dispuși să o garanteze. Ambele părți trebuie să accepte faptul că mariajul lor de conveniență se apropie de sfârșit.