Industria germană și-a găsit nașul: China

„Germania de astăzi este cea mai bună Germanie pe care a văzut-o lumea”. Așa scria George F. Will, editorialist la Washington Post, în urmă cu cinci ani. Este greu de imaginat că cineva – chiar și un german – ar putea spune aceste cuvinte astăzi.

Germania este în criză. Luni, cancelarul Olaf Scholz  a pierdut încrederea din partea camerei inferioare a parlamentului. Economia țării abia a crescut din 2018 și se dezindustrializează într-un ritm alarmant, relatază UnHerd. La originea problemelor industriale ale Germaniei se află electricitatea, care este în prezent de trei ori mai scumpă decât în China.

Dezastrul Energiewende

Susținătorii politicii Energiewende („revoluția energetică”) au prezentat argumentul uimitor conform căruia Germania ar putea renunța rapid atât la combustibilii fosili, cât și la energia nucleară, fără a-și pierde avantajul industrial. Prețurile la electricitate sunt la cel mai ridicat nivel din 2000, iar producția totală a atins cel mai scăzut nivel de atunci.

Dar povestea declinului german nu se rezumă doar la Energiewende. China se profilează ca un rival formidabil și sofisticat. Industria auto este un prim exemplu.

Strategiile Chinei

În prezent, vehiculele electrice chinezești sunt printre cele mai bune și mai ieftine din lume, reprezentând o amenințare pentru producția internă din Germania și din restul Europei.

Un  instrument la dispoziția Chinei este sistemul întreprinderilor comune, prin care producătorii germani care doresc să se stabilească în China trebuie să-i împărtășească cunoștințele și tehnologia. Zeci și zeci de companii de profil au semnat. Printre acestea se numără Volkswagen, care se află acum în situația de a-și închide fabricile germane pentru prima dată în istorie, în fața concurenței din ce în ce mai intimidante din partea rivalilor chinezi.

Cele două strategii gemene ale Chinei – asocierile în participațiune și achizițiile – au fost accelerate de criza financiară. Și totuși, Germania nu a făcut nimic. O serie de legi noi care ar fi putut permite o mai bună supraveghere și intervenție guvernamentală au fost adoptate în 2013, dar nu au fost aplicate ani de zile.

În 2016, chinezii au preluat controlul asupra a două companii germane extrem de importante: gigantul în robotică KUKA și Krauss Maffei, producător de mașini pentru prelucrarea maselor plastice.

Abia în 2018, guvernul a invocat pentru prima dată probleme de securitate pentru a bloca o preluare majoră, de data aceasta a specialistului în formarea metalelor Leifeld Metal Spinning.

În același an, ministrul Economiei, Peter Altmaier, a propus un fond special pentru achiziționarea de întreprinderi germane care se confruntă cu o preluare străină. Nu a fost ascultat.

Datorită deceniilor de investiții în achiziția de tehnologie prin preluări, spionaj industrial și întreprinderi comune, precum și investițiilor complementare în capitalul uman, China are acum propriul său ecosistem de inovare în domeniul tehnologiei de vârf. Zilele în care chinezii copiau nu au apus în sine: copierea este acum însoțită de invenții locale.

Anul trecut, China a depășit Germania(și Japonia) în ceea ce privește densitatea roboților industriali, o măsură cheie a automatizării.

Aceasta este, fără îndoială, cea mai gravă criză cu care s-a confruntat Germania de la renașterea sa în urmă cu 34 de ani, când fostul președinte Richard von Weizsäcker a promis că proaspăta republică va „servi pacea în lume într-o Europă unită”. Mai bine ar decide să se servească pur și simplu pe sine.