Industria de armament a României este DISTRUSĂ DIN INTERIOR!

Creșterea cu câteva procente a PIB-ului României, dacă nu chiar dublarea acestuia, zic specialiștii, s-ar putea obține cu ușurință prin dezvoltarea producției în industria de armament. În plin război pe granița noastră, în loc să tragă la turație maximă, fabricile controlate de Romarm fluieră a pagubă. Statele Unite și Uniunea Europeană insistă că este nevoie urgentă de dezvoltarea sectorului astfel încât să ne aducă modernizarea forțelor armate, dar cu cine să construiești dacă la noi e haos?!

Național vă prezintă starea reală a dezmățului pe bani publici de la Romarm.

Avem exemplul Polonia, dar privim în altă parte

Dar, înainte de începe dezvăluirile, este bine să aruncăm o privire și la vecinii din Est polonezii, care au înțeles cât de serioasă și gravă e situația și, mai mult, și-au dat seama că o astfel de oportunitate nu se ratează. Așadar, în Polonia avem PGZ, compania „soră” a Romarm.

La Varșovia, autoritățile decis să investească puternic în retehnologizare și modernizare, poate și pentru că, având graniță comună cu Belarus și Kaliningradul controlat de Federația Rusă, nu are altă variantă.

E drept că Polonia a făcut asta și la recomandarea (a nu se interpreta, cumva, ordinul) Statelor Unite, care a „sfătuit” Varșovia să încheie contracte cu Seulul. De fapt, am și scris săptămâna trecută că leșii „și-au sporit eforturile militare ca niciun alt stat european – au comandat sute de tancuri noi, obuze autopropulsate, lansatoare de rachete, plus avioane de vânătoare și elicoptere de atac, printre altele”. Americanii au avut grijă să dea de lucru fabricilor de armament din Coreea de Sud, cu Polonia unul dintre cei mai importanți clienți.

În România nu se întâmplă nimic, însă, și asta din două motive: 1. Șeful Romarm, Emanuel Ioana, nu se pricepe și este complet depășit de situație, iar 2. Directorii din teritoriu sunt bucuroși că „il capo” de la București nu se bagă peste ei și, astfel, își pot face liniștiți combinațiile.

Cine îl ține în brațe pe Emanuel Ioana

Emanuel Ioana a venit șef la Romarm după ce Gabriel Țuțu a ajuns pe mâna procurorilor pentru tot felul de „afaceri” dincolo de cadrul legal.

Tatăl lui este Gheorghe Ioana, fost director la Uzina Mecanică București (și, mai înainte, no.2 la Romarm), dar nu neapărat pe această filieră s-a produs avansarea fiului.

Emanuel Ioana a fost consilier economic la Berlin pe când ministru al Economiei era Florin Spătaru. Vorbim de același personaj care a încercat să facă împreună cu Rheinmetall AG o fabrică de pulbere. Nemții s-au retras în momentul în care și-au dat seama că românii sunt neserioși. Acum, în 2024, vedem că Rheinmetall AG mai bagă o fisă și cu Angel Tîlvăr – tocmai ce s-a semnat contractul prin care gigantul german din industria de armament a cumpărat pachetul majoritar de acțiuni la Automecanica Mediaș.

„Felicit Rheinmetall pentru decizia de a deveni membru al familiei industriei de apărare din România prin achiziţia pachetului majoritar de acţiuni al companiei Automecanica Mediaş. Sperăm că această decizie va determina cât mai multe companii din Germania să investească în ţara noastră”, a transmis ministrul Apărării. Nemții au răspuns, așa cum o fac ei, scurt și la obiect: aveți grijă să n-o dați în bară și de data asta!

Revenind la Spătaru, mai știm că s-a băgat și la o colaborare între General Dynamics și Uzina Mecanică Bucuresti – acord de tip joint-venture pentru construirea în România a 133 de transportoare blindate Piranha 5. S-a ales praful și de această afacere, după câte se pare.

Și, atunci, cine-l ține în brațe pe Emanuel Ioana, despre care multe voci spun că este, de departe, cel mai slab manager din istoria Romarm?! Poate că, puțin, contează și relația de prietenie pe care o are cu Răzvan Marian Pîrcălăbescu, șeful de cabinet al actualului ministru al Economiei, Radu Oprea? Tot ce se poate.

Știm că a stat atașat comercial prin Mexic, iar când s-a întors în țară a făcut-o pe bani mai mulți, penetrând la vârf sistemul – a ajuns membru în mai multe Consilii de Administrații la companii de stat, iar în prezent controlează cam tot ce mișcă în Ministerul Economiei, spun cei de acolo. De fapt, presa a și scris recent că la Min.Ec. se vorbește despre „clanul Pîrcălăbescu”, Răzvan aducându-l sub  aripa lui și pe Cosmin, fratele său mai mic.

Dezinteres la București, „combinații” în teritoriu

Cam toți șefii, ca să o spunem pe-a dreaptă.

Sursele noastre vorbesc despre Emanuel Ioana ca fiind cel mai nepriceput și mai slab director avut vreodată de Romarm. Nu ar ști mai nimic despre activitatea companiei, dar, mai, grav, nici nu dă semne că ar fi interesat să învețe ce are de făcut. Singurul lui obiectiv pare să fie obținerea unui mandat de 5 ani în fruntea Romarm. Actualul contract îi expiră la 31 martie 2024 și mai vrea să stea o tură.

Surse care știu bine ce se întâmplă la Romarm ne-au dezvăluit că Emanuel Ioana are lucrări la mapă din luna septembrie, dar nici măcar nu s-a uitat pe ele, că de pus vreo semnătură nu poate fi vorba! La fel, bugetul Romarm nu a fost întocmit și trimis spre aprobare nici până în ziua de azi, când s-a trecut de jumătatea lui februarie.

Unii ar putea spune că, la așa șef, așa și consilieri. Ioana are 4 astfel de subordonați direct, iar unul este plătit cu contract de 2 ore/zi; vine la birou o dată la două săptămâni, căci omul este „agățat” și pe la TAROM. Alți doi consilieri, Loredana Mariana Mischie și Radu Diaconescu, nici măcar nu au fost văzuți la față de angajații Romarm.

În urmă cu onorarea contractelor

Grav e că și directorii de filiale ai Romarm sunt la fel. Specialiști/profesioniști în domeniu, ei stau de 10 ani pe funcții și fac în teritoriu doar ce vor, exclusiv pentru interesul personal și politic.

Emanuel Ioana nu are habar și nu intervine, iar directorii sunt mulțumiți că nimeni de la București nu se uită în ograda lor.

Astfel s-a ajuns în situația ca multe dintre contractele de livrări pe care Romarm le are cu MApN să fie în urmă cu cel puțin 2 ani.

Să dăm doar un exemplu – Romarm a primit, prin bunăvoința MApN, un contract pentru producerea de lovituri de 120 mm. Ar fi trebuit să fie făcute 15.000 de bucăți pe lună și nu se face nici măcar 1!

Mai mult, se cumpără din privat piese (tuburi) la preț piperat pentru că la fabrica de la Plopeni nu se produce nimic. Zero activitate, totul este oprit, doar se încasează salarii!

Romarm vinde pulberea din Rezerva de stat

Publicația online defapt.ro a dezvăluit care este ultimul „tun” dat de directorul Emanuel Ioana – Romarm vrea să vândă pulberea obținută de la Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale pentru fabricile de armament dealer-ului de bulgar de arme Emilian Grebev, patronul firmei EMCO!

Ioana susține că fabricile de armament i-ar fi cerut să facă asta, dar unul dintre directorii din țară neagă totul.

Informațiile publicate de sursa citată arată că „Romarm vrea să vândă pulberea cu aproximativ 15 euro kilogramul, deși fabricile de armament românești o cumpără din Serbia cu un preț mediu de cel puțin 40 de euro pe kilogram”. Șocant? Categoric! Anul trecut, cei de la Plopeni „au plătit chiar și 120 de euro pe kilogram din cauza crizei de pulberi de pe piața internațională”.

Totul a început în 2023, când Executivul, printr-o Ordonanță de Urgență, a dat ordin ca din Rezerva de stat să fie scoase în jur de 400 de tone de pulbere, cantitate ce trebuia împărțită fabricilor de armament controlate de Romarm în vederea continuării producției de muniție. Ce a făcut Emanuel Ioana? A exercitat „presiuni asupra directorilor de la fabricile de armament să scoată la vânzare pulberea alocată de la Rezervele de Stat. Nu singur, ci împreună cu directorul comercial al Romarm, Bogdan Hera, și cu seful serviciului Export, Șerban Ianculescu”.

Viorel Stelian Popa, directorul Uzinei Mecanice Plopeni, care a primit o cotă din pulberea scoasă de la Rezervele statului, spune că se fac presiuni uriașe asupra sa – „I-am scris că nici măcar nu am preluat pulberea și analizăm întâi procesul de producție și, când se va pune problema, vom reveni asupra solicitării lor. Să dăm! Să dăm!”. La cine face referire? Pare că la Ianculescu, șeful Serviciului „Export” din cadrul Romarm, care acum o lună i-a „bombardat” pe cei de la Plopeni cu „un nou e-mail prin care a transmis scrisorile primite de la «partenerul EMCO», cu mențiunea că «acesta își manifesta dorința de achiziționare a pulberilor din stoc»”.

Iată cum, pe timp de război, industria de apărare a României este sabotată și asta chiar din interiorul ei. Iar totul se întâmplă sub nasul ministrului Economiei, Radu Oprea.