Încetinirea Chinei schimbă războiul comercial

China cu care se va confrunta Donald Trump în 2025 este fundamental diferită de cea pe care a întâlnit-o la începutul primei sale administrații, în 2017, sau chiar de cea cu care a negociat un acord comercial spre sfârșitul mandatului său.

Pentru prima dată în mai mult de patru decenii, ponderea Chinei în economia mondială este în scădere – a atins un vârf de peste 18 % din PIB-ul global în 2021 și se situează astăzi la aproximativ 16 %.

Economia Chinei nu poate genera suficientă cerere pentru a absorbi tot ceea ce produce China, scrie Foreign Affairs. A ajuns să se bazeze și mai mult pe exporturile de producție industrială excedentară care nu poate fi absorbită pe piața internă.

De-risking, tarife, restricționarea exporturilor chinezești

Satelor Unite au ocazia de a constrânge China – Washingtonul poate valorifica influența piețelor americane de consum și de capital, oferind aliaților și partenerilor săi o alternativă mai bună la eliminarea exporturilor gigantului asiatic.

Având în vedere preocupările tot mai mari cu privire la dominația Chinei asupra lanțurilor de aprovizionare, partenerii SUA ar putea fi acum mai predispuși decât în urmă cu câțiva ani să își alinieze propriile politici, inclusiv tarifele și controalele legate de tehnologie, la cele ale Washingtonului, ca parte a unei strategii mai ample de „de-risking”.

Totuși, dacă administrația Trump dorește să gestioneze eficient o astfel de strategie, va trebui să se gândească bine la planurile sale tarifare.

Trump a avansat tarife de până la 60 % pentru toate importurile din China și tarife de 10 % pentru bunurile din restul lumii. Dar aplicarea unor tarife ridicate tuturor partenerilor comerciali ai SUA riscă să declanșeze o reacție în lanț dăunătoare în economiile occidentale, cu creșterea costurilor și scăderea cererii.

O opțiune mai bună ar fi tarifele care vizează sectoarele critice unde exporturile chinezești amenință competitivitatea industriilor occidentale și să se combine acest lucru cu un plan de investiții pentru a construi și extinde lanțuri de aprovizionare care exclud China.

China nu contribuie la creșterea cererii globale, ci mai degrabă concurează mai agresiv pe piețele de peste mări. Țările producătoare avansate ale căror industrii sunt amenințate de produsele chinezești ieftine și țările din sudul lumii care se luptă să urce în lanțul valoric au motive clare pentru a restricționa exporturile Chinei.

Guvernele nu doar din Occident, ci din întreaga lume vor trebui să se întrebe dacă dependența țărilor lor de China este durabilă sau dacă este o amenințare inacceptabilă la adresa securității  naționale. Beijingul are un manual pentru a riposta împotriva politicilor lui Trump, dar nu și pentru gestionarea consecințelor măsurilor pe care partenerii SUA le-ar putea lua ca răspuns.

În cele din urmă, multe națiuni nu au nevoie să fie ademenite de negociatorii lui Trump pentru a se alinia la inițiativele americane de reducere a riscurilor; încetinirea economică a Chinei reprezintă un stimulent suficient.