Este greu de imaginat un calendar mai stresant pentru Consiliul de Miniștri franco-german, care reunește săptămâna aceasta guvernul cancelarului conservator Friedrich Merz și cel, în așteptare, al prim-ministrului francez, François Bayrou.
Cele două executivele au prevăzut să se întâlnească la fortul Brégançon și la Toulon pentru cea de-a douăzeci și cincea ediție a acestui ritual menit să celebreze relațiile bilaterale și, uneori, să consemneze decizii comune.
Dar reuniunea va avea loc cu zece zile înainte de votul de încredere organizat de Bayrou la Adunarea Națională, pe 8 septembrie, al cărui rezultat rămâne foarte incert, notează Le Monde. Umbra crizei politice din Franța va plana inevitabil asupra întâlnirii, chiar dacă Emmanuel Macron și Merz sunt dornici să repornească un motor franco-german blocat în ultimii ani.
Cei doi lideri nu au precupețit eforturile pentru a demonstra încrederea pe care și-o acordă reciproc de la alegerile din Germania din 23 februarie, multiplicând întâlnirile bilaterale. Însă „construirea unei relații de lucru durabile la nivel ministerial necesită timp”, recunoaște Jacob Ross, expert la Consiliul German pentru Relații Internaționale (DGA). „Momentul nu este deloc ideal.”
Divergențele rămân numeroase
Istoria pare să se repete: ultima întâlnire franco-germană similară, în mai 2024, a avut loc cu două săptămâni înainte de anunțul dizolvării Adunării Naționale de către Macron. Întrebat miercuri despre situația politică din Franța, cancelarul german a evitat să răspundă.
Divergențele rămân numeroase, fie că este vorba de chestiuni legate de armament, energie sau comerț. De aici rezultă o anumită frustrare, de ambele părți.
Berlin spera la o clarificare din partea Franței cu privire la viitorul proiectului „Sistemul de luptă aeriană al viitorului” (SCAF), care face obiectul unor dezacorduri între industriali – compania franceză Dassault solicitând o pondere mai importantă decât cea prevăzută în acordurile existente.
Pe de altă parte, „în Franța, există sentimentul că dinamismul din primele săptămâni ale lui Merz în favoarea unei Uniuni Europene suverane s-a estompat puțin”, precizează Ross. „Nu mai pare să fie pe aceeași linie ca în seara alegerii sale, când vorbea despre reducerea dependenței UE de Statele Unite.”
Candidatul care promitea să impună limite clare Rusiei și să livreze rachete cu rază lungă de acțiune Ucrainei, cel care vorbea despre „capacitatea de apărare europeană autonomă” și se declara gata să renunțe la protecția nucleară americană, dă uneori impresia că încearcă mai ales să păstreze relația cu Statele Unite, de care Germania este încă atât de dependentă. Și că se refugiază mai degrabă în spatele conceptului de „ambiguitate strategică” pentru a evita subiectele dificile.