La sfârșitul lunii octombrie, peste 40 dintre cei mai puternici bancheri din Europa s-au reunit la palatul Dolder Grand Hotel, cu vedere spre Zurich, pentru trei zile de discuții despre starea industriei lor.
Participanții au avut ocazia de a-i chestiona pe ministrul de finanțe al Elveției, Karin Keller-Sutter, și pe guvernatorul băncii centrale, Thomas Jordan, la puțin peste șase luni după ce cei doi au jucat roluri-cheie în salvarea Credit Suisse de către rivalul său UBS.
Discuțiile, care nu au fost făcute publice, potrivit Financial Times, au fost organizate de o organizație extrem de influentă, a cărei existență abia dacă este cunoscută în afara membrilor săi.
Institut International d’Etudes Bancaires este cel mai exclusivist și mai secretos club de networking din finanțele europene, unde șefii de bănci își freacă umerii cu invitați, de la președinți și prim-miniștri la membri ai familiilor regale și bancheri centrali.
„Acesta nu este ca la Davos, unde oricine își poate cumpăra intrarea”, a declarat un membru vechi. În timp ce IIEB a fost înființat pentru a promova legături mai strânse între bănci într-o perioadă de tensiuni geopolitice și provocări la adresa stabilității financiare în Europa, întâlnirile sale secrete și fastuoase riscă să pară nepotrivite cu așteptările moderne de transparență.
Timp de 73 de ani, institutul a reunit de două ori pe an directorii celor mai mari bănci europene la hoteluri de lux și palate regale de pe continent pentru a discuta subiecte sensibile, cum ar fi tranzacțiile de fuziuni și achiziții și elaborarea politicilor globale. Nu are un site web, iar membrii săi, agendele și procesele-verbale ale reuniunilor nu sunt făcute publice.
Pe măsură ce creditorii europeni sunt presați să își îmbunătățească evaluările slabe – după ce în ultimii ani au rămas cu mult în urma rivalilor lor din SUA în ceea ce privește profitabilitatea – și pe măsură ce continentul se pregătește pentru un val mult anunțat de tranzacții transfrontaliere, IIEB intră într-una dintre cele mai importante perioade de la înființarea sa în perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial.
IIEB a fost fondat la Paris în 1950 de către șefii a patru creditori de pe continent – Credit Industriel et Commercial, Union Bank of Switzerland, Societe Generale de Belgique și Amsterdamsche Bank – cu scopul de a organiza periodic reuniuni la nivel înalt despre evoluțiile din sectorul bancar, precum și despre economie și sistemul monetar.
Obiectivul inițial al IIEB a fost îmbunătățirea mișcărilor internaționale de capital și combaterea controalelor valutare, în contextul în care guvernele naționale interveneau din ce în ce mai mult în sistemul financiar.
În anii 1960, atenția s-a îndreptat către rolul internațional al dolarului, problemele legate de sistemul de rate de schimb fixe de la Bretton Woods și amenințarea cu preluarea de către americani a băncilor europene.
Spre sfârșitul secolului, discuțiile din cadrul IIEB au fost mai mult preocupate de impactul monedei euro, de piața în creștere a instrumentelor derivate și de tranzacțiile de fuziuni și achiziții între marile bănci.
În arhivele creditorului italian Intesa Sanpaolo există doar 18 fotografii din primii ani ai evenimentelor IIEB.Dorința clubului de a păstra secretul îi face pe unii membri sensibili la faptul că este perceput din exterior ca un cartel.
În ciuda importanței subiectelor discutate, aproape că nu a existat nicio acoperire de presă a activităților IIEB în cele peste șapte decenii de activitate – cu excepția unei singure reuniuni din mai 2010.
Băncile-gazdă la reuniunile IIEB trebuie să plătească pentru cazare și divertisment, în timp ce angajatorii participanților achită nota de plată pentru călătorie.
Oaspeții de profil înalt sunt un element de bază al reuniunilor. În 2000 și din nou în 2009, grupul a fost găzduit de Prințul Andrew, mai întâi la Palatul St James și apoi la Palatul Buckingham.
Într-o fotografie publică rară de la un eveniment al IIEB, președintele italian Sergio Mattarella poate fi văzut la opulentul Palat Quirinal din Roma, în 2015, adresându-se unei săli de directori executivi ai băncilor, printre care Sergio Ermotti de la UBS și fostul șef al Lloyds Banking Group, Antonio Horta-Osorio.