Românii au fost anunțați, prin intermediul președintelui UDMR, că țara trebuie să plătească în acest an 51 miliarde de lei doar dobânzi la împrumuturile uriașe făcute de guvernele din ultimii 5 ani. Asta înseamnă, așa cum declara, cinic, unul din artizanii acestor împrumuturi, că România este deja în faliment. Cum, s-a ajuns aici, pe ce au fost cheltuite împrumuturile iresponsabile? Nimeni nu știe. Și, mai ales, nimeni nu răspunde pentru acest cataclism.

România se află într-o perioadă de cumpănă, în care se joacă însăși existența acestei țări. Guvernele care s-au perindat în cei 35 de ani, nu au făcut decât să patroneze un jaf generalizat, într-o țară atât de bogată încât, după ce s-a furat la un nivel inimaginabil, încă se mai bat unii să o mai fure. Toate acestea s-au înfăptuit însă cu acceptul românilor, care s-au complăcut în a gira, prin lipsă de reacție, toată această devalizare a țării.
În ultimii 5 ani, pentru că rezervele refuzau să secătuiască, s-a produs un alt fenomen. Cei aflați la conducere au început să se împrumute într-un ritm apocaliptic, reușind să tripleze datoria publică. Pe ce s-au dus împrumuturile? Nimeni nu știe, în afara celor care au administrat acești bani și care refuză să pună la dispoziția opiniei publice aceste date. Dacă la sfârșitul anului 2019 România avea o datorie publică de 372 miliarde de lei, în noiembrie 2024, datoria ajunsese la peste 1.000 miliarde de lei. De la 40,8% din PIB, la 54,4% din PIB (în septembrie 2024). Mai mult, dacă în 2019 țara plătea dobânzi de 12 miliarde de lei, în 2025, dobânzile au explodat, ajungând la 51 miliarde de lei.
”Eu am solicitat Ministerul de Finanțe, au fost discuții foarte dure și tensionate în coaliție. Am preluat într-o situație extrem de dificilă, nu puteți să vă închipuiți în ce hal e bugetul și cum trebuie să facem o echilibristică să putem plăti toate obligațiile statului. Salariile și pensiile sunt pe primul loc, dar în fiecare săptămână plătim un miliard de lei dobânzi, 51 de miliarde de lei în 2025 doar dobânzi. În 2026 vor fi 60 de miliarde de lei dobânzi. Suntem într-o situație foarte dificilă, trebuie să găsim o reformă structurală și trebuie să punem lucrurile în ordine în această țară”, a declarat Kelemen Hunor, președintele UDMR.
Drumul spre nicăieri
Toți guvernanții vorbesc despre austeritate și tăieri, însă nimeni nu se îndreaptă spre cele două aspecte esențiale: stimularea economiei și colectarea taxelor și impozitelor. Ani la rând, antreprenorii români au fost sufocați de controale și de taxe împovărătoare, în timp ce multinațioanele și-au scos profiturile în afara țării, fără ca ANAF măcar să mimeze vreo reacție.
Evaziunea fiscală a băieților deștepți a fost tolerată, iar încasările din impozitul pe profit au devenit simbolice. Păi ce să mai încasezi dacă cele mai multe firme declară pierderi, cu cifre de afaceri de miliarde de lei, zero profit sau profituri anemice? Ce era de făcut? Foarte multe. În primul rând digitalizarea ANAF, pe care nimeni nu a dorit-o. În al doilea rând, întărirea aparatului ANAF și salarizare corespunzătoare. Dar nici aici nimeni nu a vrut ca ANAF să devină o instituție puternică și eficientă. Consecința a fost că, din cauza salarizării batjocoritoare, oamenii competenți din sistem au emigrat chiar către multinaționale, care plăteau foarte bine pentru a practica optimizarea fiscală. În ce privește controalele la firmele autohtone, acestea se făceau doar la cei fără sprijin politic sau din sfera influențelor politice. Despre vreo verificare la multinaționale nici nu are sens să vorbim, pentru că acolo era teren interzis.
Soluțiile Guvernului
”Se pot reduce cheltuielile materiale, de funcționare și vor fi blocate angajările”, spune Kelemen Hunor. Dacă doar acestea sunt soluțiile, nu se ajunge nicăieri. Cel mai bine ar fi să se înceapă cu consiliile de administrație, unde se scurg miliarde de lei pe indemnizații, indiferent de profitabilitatea societății respective. De ce este nevoie de consilii de administrație când foarte simplu se poate ocupa un post de manager, prin concurs serios, și să se schimbe legea. Cum să se schimbe? Prin introducerea legii răspunderii manageriale și, mai ales, a răspunderii ministeriale. De-a lungul timpului, niciun factor politic nu a acceptat o astfel de lege, prin care cei care iau decizii greșite, în mod deliberat sau nu, să plătească pentru asta. Și, atâta timp cât nimeni nu răspunde pentru ceea ce face, nimic nu se va schimba.