Sub egida G20 și a OCDE, comunitatea internațională a făcut progrese reale în ultimul deceniu în lupta împotriva secretului bancar și a optimizării fiscale de către corporații.
Aceste eforturi au culminat cu semnarea unui acord care a introdus un impozit minim de 15% pe profiturile multinaționalelor, intrat în vigoare în ianuarie 2024 în Uniunea Europeană și în alte aproximativ 10 țări.
Dar este puțin probabil ca acest an să devină un punct de cotitură în impozitarea marilor averi ale lumii. Raportul „Global Tax Evasion 2024”, publicat de către Observatorul Fiscal al UE, a arătat că, în toate țările în care există date, miliardarii plătesc proporțional mai puține impozite (toate taxele incluse) decât restul populației. Există un motiv simplu: își pot structura cu ușurință averea în așa fel încât să genereze un venit impozabil mic, dacă nu chiar deloc.
„Impozitul plătit de miliardari reprezintă doar aproximativ 0,3% din averea lor”
ProPublica a ilustrat dramatic problema în 2021, dezvăluind contribuțiile modeste ale principalilor lideri de afaceri americani la Trezorerie: niciun impozit pe venit pentru Jeff Bezos în 2011 și 8.410 dolari pentru Elon Musk în 2018.
„Impozitul plătit de miliardari reprezintă doar aproximativ 0,3% din averea lor”, scria în le Monde economistul Gabriel Zucman.
Numărul miliardarilor este modest – aproximativ 3000 de persoane – dar averea lor este copleșitoare și continuă să se înmulțească. A crescut cu 7% între 2022 și 2023, ajungând la peste 12.000 de miliarde de dolari, potrivit celui mai recent Billionaire Ambitions Report al băncii elvețiene UBS.
Această elită nu numai că acumulează tot mai multe averi, dar își perfecționează și strategiile pentru a-și ușura factura către vistieria publică. Potrivit raportului Observatorului Fiscal al UE, mega-bogații – adică cei cu averi de peste un miliard de dolari – plătesc un procent derizoriu de impozite personale, cum ar fi impozitul pe venitul personal, în raport cu averea lor: o rată efectivă cuprinsă între 0% și 0,5%.
Averea, în sensul de proprietate, acțiuni, companii, se bucură de un tratament fiscal preferențial față de veniturile obținute. În SUA, avuții sunt, de asemenea, mari consumatori de servicii de inginerie fiscală: ei își împart patrimoniul astfel încât să genereze venituri și câștiguri impozabile mai mici, folosind instrumente precum societățile de deținere de active, de exemplu.
“Cei mai bogați pot evita să plătească aceeași rată de impozitare ca și alții care sunt mai puțin bogați. Vrem să împiedicăm acest lucru”, a declarat ministrul francez de finanțe, Bruno Le Maire, la întâlnirea cu omologii săi de la reuniunea G20 care a avut loc recent la São Paulo. „Vrem ca Europa să împingă cât mai repede această idee de impozitare minimă pentru persoanele fizice, iar Franța va fi în prima linie”.
Problema este că legislația țărilor – și nu numai din Europa – diferă considerabil, unele având taxe mai mari, iar altele aproape idexistente, explică Pascal Saint-Amans, analist la centrul de reflecție Bruegel și un expert de frunte în negocierile fiscale multilaterale. „Personal, cred că nu există nicio perspectivă de a vedea un impozit minim global pentru cei bogați pe termen scurt.”