Entuziasmul pentru energia verde, cultivat pe bani mulți pentru interesele altora, a început să se stingă în fața realității. Încălzirea globală, cu care am fost bombardați în fiecare clipă din ultimii ani, a început să se răcească de-a binelea, iar europenii au constatat pe pielea lor că panourile fotovolatice nu țin de cald. Și, în timp ce atenția este concentrată pe alte conflicte, statele UE se întorc, tip-til, la combustibilii clasici. Și uite așa, luni, 19 ianuarie, centralele pe cărbune din Germania deveniseră principala sursă de energie a țării.
În timp ce România și-a asumat, prin trădători de țară, să renunțe total la cărbune, prin Uniunea Europeană adie vântul schimbării. Cu tot zgomotul făcut de birocrații de la Bruxelles, în frunte cu Ursula von der Leyen, energia verde nu poate ține pasul cu ambițiile de la vârful UE. Și asta pentru că nu are cum să susțină sistemele energetice. Mitul stocării, ca o soluție minune, s-a prăbușit înainte de a fi extins la scară largă. Și asta pentru că, dincolo de dependența de materii prime critice în principal din China, stocarea în baterii înseamnă o capacitate dublă față de fiecare MW instalat în fotovoltaice și eoliene. Asta înseamnă ca întreg teritoriul unei țări să fie împânzit doar de baterii. Păi și hrană de unde, dacă terenurile agricole vor fi ocupate? Cum de unde? Păi acum avem Mercosur.
Verdele devine tot mai rar
La o privire aruncată pe electricitymaps.com se constată că verdele devine tot mai rar. Întregul mapamond are culoarea maroniu închis, ceea ce înseamnă multe emisii de CO2, în principal din cărbune. Luni, 19 ianuarie, în Germania, țara natală a Ursulei von der Leyen, centralele pe cărbune deveniseră principala sursă de producție a energiei. Astfel, 23,84% din energie era produsă din cărbune, deși media pe ultimele zile era de 27%, 21,96% eoliene, 20,55% gaz și 15,37% solar. Polonia, campioana absolută în acest sector, producea 50,5% din energie în centralele pe cărbune și 13,03% în centralele pe gaze.
România, tot mai anemică
Cehia produce în 19 ianuarie 41,47% din energie din cărbune, 23,84% din nuclear și 9,24% din gaze, iar Bulgaria producea 26,68% din energie din cărbune, 23,49% din solar, 22,36% nuclear și doar 6,14% din gaze. Olanda avea un procent de 61,92% din gaze și 12,75% din cărbune. Cea mai anemică dintre toate era România, care mai producea doar 6,57% din energie în centralele de cărbune. După marile negocieri cu cei de la Comisia Europeană, România a fost nevoită să închidă alți 827 MW pe cărbune, astfel că acum mai există o putere instalată de 1.935 MW. Din toți acești MW, se mai produc doar 600 MWh, autoritățile preferând să apeleze la importuri decât să producă în țară. Culmea, în 19 ianuarie, principala sursă de producție a energiei, aproape la egalitate cu energia hidro, deveniseră centralele pe gaze, care, în loc să intervină pentru echilibrare, dat fiind că au cea mai scumpă energie, produceau în bandă peste 1.900 MWh.
Import-export
Tot în 19 ianuarie, România importa 11,6% din necesarul de energie din Bulgaria, 5,91% din Serbia, 2,63% din Ungaria și 1,85% din Ucraina (țara cu sistemul energetic distrus). Pe de altă parte, 13% din energia României pleca spre Republica Moldova. În ce privește vecinii de peste Prut, aceștia importau 70% din energie din România și exportau circa 35% către Ucraina, exporturi care, în 18 ianuarie, au ajuns și la peste 54%. Generozitatea statului român este inexplicabilă, având în vedere că puterile totale instalate nu numai că nu au crescut, dar au și scăzut. Dacă în iulie 2025 România avea 19.367 MW instalați, în 19 ianuarie 2026, mai avea 19.223 MW.