Giganții corporativi nu vor inversa declinul UE

Demersul Uniunii Europene de a reforma normele privind fuziunile cu scopul formării campionilor corporativi este o abordare greșită pentru a face față rivalilor din SUA și China.

În ultimul an au crescut presiunile pentru revizuirea politicii privind fuziunile, Germania și Franța solicitând norme care să permită înființarea unor companii aeriene și de telecomunicații mai mari, relatează Politico. Rapoartele foștilor prim-miniștri italieni Enrico Letta și Mario Draghi au subliniat, de asemenea, necesitatea măririi dimensiunii întreprinderilor pentru a face economia europeană mai eficientă și mai rezistentă.

Problema principală: reglementările naționale

Benoît Coeuré, șeful autorității franceze pentru concurență, a declarat că este posibil să fie nevoie de o consolidare a telecomunicațiilor la nivelul UE, dar că problema principală o reprezintă reglementările naționale fragmentate. „Nu este deloc clar că prioritatea ar trebui să fie relaxarea normelor de concurență. Ar trebui să ne ocupăm mai întâi de fragmentarea reglementărilor, iar apoi problema fuziunilor se va rezolva de la sine”.

Mastodonții corporativi pot dăuna economiei europene

Argumentul general al oficialilor UE din domeniul concurenței este că mastodonții corporativi pot dăuna economiei europene, deoarece se bucură de o putere excesivă,impunând prețuri mai mari consumatorilor și IMM-urilor care îi aprovizionează datorită lipsei de opțiuni pe piață.

Deschiderea ușii către tranzacții în care legea este aplicată diferit pentru a crea „un campion european” este „suprarealistă”, afirmă șefa autorității austriece pentru concurență, Natalie Harsdorf-Borsch. „Când aud că trebuie să creăm un campion, tendința mea, ca autoritate de aplicare a legii, este să întreb, stați puțin, cine decide, pe baza căror parametri?”

Raportul Draghi privind competitivitatea UE evidențiază sectoare, cum ar fi tehnologia, în care economia europeană trebuie să se dezvolte, precum și sectorul bancar, al apărării și al telecomunicațiilor, unde consideră că este nevoie de firme mai mari.

Compania franceză de apărare Safran s-a confruntat cu un „nu” inițial din partea Italiei atunci când a încercat să achiziționeze anul trecut activele italiene deținute de firma americană Collins Aerospace.

Tranzacțiile bancare au ținut recent prima pagină a ziarelor, cu mișcările creditorului italian Unicredit asupra Commerzbank din Germania. Cu toate acestea, blocajele par să vină din partea oficialilor germani și a sindicatelor, care s-au pronunțat împotriva unui acord.

Companiile de telecomunicații reprezintă vocea cea mai critică în ceea ce privește politica UE în materie de fuziuni, deoarece încercările lor de consolidare în interiorul granițelor naționale sunt în mod regulat blocate de Bruxelles sau sunt aprobate numai după ce fac sacrificii mari.

Teresa Ribera, candidata la funcția de comisar pentru concurență, spune că este deschisă la „adaptarea continuă” a normelor privind fuziunile, dar ”obiectivul de a împiedica acumularea excesivă de putere pe piață trebuie să rămână în vigoare”.

Poate că Letta și Draghi se agită de pomană: UE nu are cum să devină competitivă, pentru că se  împiedică în propria birocrație.