Intrată în recesiune în 2023, cu o scădere a PIB-ului de 0,3%, Germania nu mai este un model, un punct de referință sau o ancoră pentru Europa. Este vorba de un episod izolat sau de un fenomen de durată?
În ciuda numeroaselor incertitudini, o serie de provocări par a fi structurale. În prezent, Germania plătește prețul pentru alegerile sale energetice proaste: abandonarea energiei nucleare. Efectele războiului din Ucraina au fost revelatoare.
Mai mult, faptul că performanța Germaniei este indexată în funcție de dinamismul său industrial – un punct forte atunci când economia globală este în bună formă – devine un handicap atunci când creșterea Chinei și a SUA încetinește.
Aceasta este o lecție pentru toate țările europene: reindustrializarea trebuie să meargă mână în mână cu o mai mare suveranitate europeană și cu o mai mică dependență față de China și Statele Unite.
Producția industrială reprezintă un motiv de îngrijorare: este încă cu 9% sub nivelul de dinaintea pandemiei. În ceea ce privește cererea externă, șocul negativ asupra exporturilor din afara UE a adăugat un alt nivel de dezamăgire și neîncredere, potrivit unei analize AFP. Per total, șomajul a crescut la 5,9%: Germania se îndepărtează tot mai mult de ocuparea deplină a forței de muncă.
Ca de obicei, previziunile pentru 2024 diferă. Există o diferență mare între Institutul IW pentru studii economice, care prevede o continuare a recesiunii, și FMI, care în octombrie anul trecut prevedea o creștere de 0,9%, și Bundesbank, care prevedea o creștere de 0,4%. Există însă convergență în privința unor puncte esențiale.
În toate scenariile pentru acest an, creșterea economică a Germaniei ar fi sub media zonei euro.Salariile nominale vor crește mai repede decât inflația, care se retrage treptat. Creșterea salariilor reale ar trebui să stimuleze consumul, dar va pune frână dezinflației.
Cireașa de pe tort este climatul politic care se deteriorează rapid, cu ascensiunea extremei drepte (partidul AFD), furia agricultorilor și a transportatorilor rutieri și fisurile din coaliția guvernamentală.
Germania obișnuia să fie mândră de finanțele sale publice, în comparație cu Franța și Italia. Acest lucru este încă parțial justificat, cu o rată a datoriei publice de doar 65% din PIB (față de 112% pentru Franța). Dar decizia neașteptată a Curții Constituționale de la Karlsruhe de a refuza un transfer de 60 de miliarde de euro către buget complică serios socotelile pentru 2024 și, fără îndoială, și mai departe.
Dincolo de judecata piețelor financiare, fragilitatea actuală a Germaniei are deja consecințe de durată pentru Europa. Cel mai sumbru scenariu ar fi ca cea mai mare putere economică din regiune să devină o locomotivă deraiată.