Băncile centrale au subestimat marea criză a inflației din 2021-2022. Combinația de șocuri fără precedent ale cererii și ofertei a alimentat o creștere bruscă a prețurilor de consum, care a avut loc o dată la o generație, prinzând factorii de decizie monetară cu garda jos.
Drept urmare, bancherii centrali și-au pierdut reputația și încrederea în capacitatea lor de a prognoza inflația și au devenit mai dependenți de date, potrivit FT.
Ei se pot scuza că lucrează acum în condiții necunoscute – o nouă eră, în care multe dintre vechile reguli de politică nu se mai aplică, iar cea mai mică greșeală poate provoca reacții exagerate pe piețele financiare care nu fac decât să distorsioneze și mai mult mediul lor de operare.
Dar comunicarea cu publicul este deficitară. Amețeala cu reducerea sau creșterea ratelor dobânzilor este un exemplu a cât de dăunătoare sunt planurile neclare.
Banca Centrală Europeană nu ar trebui să aștepte prea mult timp înainte de a-și relaxa politica monetară. Cu toate îngrijorările legate de faptul că ultimul kilometru al procesului de dezinflație este cel mai dificil de încheiat, se acumulează semne încurajatoare de normalizare a prețurilor de consum și a salariilor.
Asta înseamnă că poate începe „să își reducă poziția de politică restrictivă”, menținând în același timp ratele deasupra așa-numitului nivel neutru pe parcursul acestui ultim kilometru.
Sprijiniți redresarea, în loc să o amânați
Există puține dovezi care să susțină punctul de vedere al „șoimilor”, potrivit căruia riscul unei reduceri prea timpurii a ratelor este mai mare decât cel al unei reduceri prea târzii. Dimpotrivă, dacă se mențin ratele prea ridicate pentru prea mult timp, bancherii centrali riscă să pună în pericol o redresare economică încă fragilă și inegală.
Riscul cel mai mare este că, până când inflația va reveni la niveluri mai acceptabile, piața muncii – care deja încetinește – s-ar putea să se fi slăbit mult mai mult.
Adevărat, inflația serviciilor a rămas lipită în jurul unor niveluri ridicate, dar indicatorii principali sugerează că presiunile inflaționiste vor scădea în viitor.
În același timp, îngrijorările cu privire la o spirală salariu-preț sunt deplasate. În zona euro, creșterea salarială negociată a crescut cu 4,7% mai mult decât se aștepta în primul trimestru al acestui an. Cu toate acestea, această creștere a fost determinată în întregime de Germania, reflectând efectul întârziat al recentelor acorduri salariale care au ajuns la nivelul inflației mai mari.
În afara Germaniei, creșterea salariilor s-a atenuat mai repede decât se aștepta. În condițiile în care inflația a revenit aproape de ținta de 2%, salariile negociate în viitor ar trebui să continue să se tempereze datorită indexării implicite sau explicite cu inflația trecută.
Există motive întemeiate pentru a fi încrezători că inflația internă va continua să se normalizeze pe măsură ce marjele de profit ale companiilor scad, absorbind, de fapt, o mare parte din creșterea salariilor.
Nu în ultimul rând, bancherii centrali își pot recăpăta încrederea în indicatorii lor de perspectivă și pot sprijini redresarea economică, în loc să o amâne.