Banca Centrală Europeană a început să reducă ratele dobânzii, fără a aștepta ca omologul său american, Fed, să facă o mișcareLa începutul acestei luni, Banca Centrală Europeană a început să reducă ratele sale cheie, fără a aștepta ca omologul său american, Fed, să facă o mișcare.
La 12 iunie, membrii Comitetului de politică monetară al Fed (FOMC) au decis în unanimitate să nu se atingă de dobânda cheie, rata dobânzii pentru fondurile federale, care a fost menținută în intervalul 5,25%-5,50%, potrivit AFP.
Banca centrală americană își justifică prudența prin mai multe motive: inflația, atât cea brută, cât și cea care exclude componentele volatile (prețurile agricole și energetice), precum și așteptările inflaționiste sunt în continuare semnificativ peste ținta anuală de 2%; creșterea rămâne puternică (previziuni pentru acest an apropiate de 3%), la fel ca și piața muncii.
Wait and see
Prima reducere a ratei este acum așteptată în septembrie, iar piețele futures, care nu sunt neapărat corecte, prevăd un total de două reduceri ale ratei până la sfârșitul anului 2024, ceea ce este mai puțin decât se aștepta în urmă cu câteva săptămâni. Fed este pragmatică și nu dorește să își lege mâinile, având în vedere gradul de incertitudine.
Orientarea prospectivă a ratelor dobânzilor, care a stat la baza politicii monetare neconvenționale, este acum de domeniul trecutului, atât în SUA, cât și în UE.
După cum se poate observa, decizia BCE din 6 iunie de a reduce ratele sale cheie cu 25 de puncte de bază (reducând rata de depozit de la 4% la 3,75%) nu a avut niciun efect asupra Fed. Politica monetară a SUA nu urmează deciziile monetare luate în străinătate. Ceea ce este nou în această afacere se referă la partea simetrică – faptul că BCE a acționat fără să aștepte o inițiativă prealabilă din partea americanilor.
De ani de zile, gardienii euro s-au ghidat după Fed, atât în mișcările de creștere, cât și în cele de scădere. Cu o întârziere considerabilă, pentru care au fost adesea criticați.
De unde provine îndrăzneala actuală a BCE?
În ciuda globalizării și a interdependențelor multiple pe care le generează, ciclul economic american și cel european nu coincid. După cum am văzut, ratele de creștere, ratele inflației și ratele șomajului sunt diferite, subliniază Christian de Boisseau, profesor de economie la Sorbona.
Întrucât Europa rămâne, în general, o zonă de „presiune scăzută”, adică de creștere și productivitate slabe în comparație cu Statele Unite, BCE își poate aduce contribuția la relansarea activității, cu condiția ca obiectivul său principal – stabilitatea prețurilor – să nu fie amenințat.
Instituția din Frankfurt consideră că această condiție a fost îndeplinită, datorită dezinflației care începe să aibă loc, chiar dacă recunoaște că inflația din lunile următoare va fi probabil „denivelată”.
Inițiativa unilaterală a BCE ar fi putut determina scăderea euro în raport cu dolarul, stimulând astfel inflația în zona euro prin creșterea costurilor de import. Aceasta a fost teama lui Robert Holzmann, guvernatorul Băncii Centrale a Austriei, care a fost singurul membru al BCE care a votat împotriva deciziei din 6 iunie.
În practică, euro a scăzut ușor de atunci, mai mult din cauza rezultatelor alegerilor europene decât din cauza diferenței tot mai mari dintre ratele dobânzilor de pe cele două maluri ale Atlanticului.
