Banca Centrală Europeană a anunțat că nu va efectua distribuiri de profit către băncile centrale naţionale din zona euro, în condiţiile în care a suferit pierderi anul trecut după ce a majorat rata de dobândă.
Lupta împotriva inflației este opusă câștigului bancar? “BCE a avut profit de 192 de milioane în anul 2021”, transmite Reuters.
Poate că vremurile s-au schimbat: instituția cu sediul în Frankfurt a fost forțată să reducă valoarea unor obligațiuni și să plătească 1,627 miliarde de euro din provizionul pentru riscuri financiare pentru soldurile create pe parcursul unui deceniu de imprimare de bani.
Pierderile au fost cauzate, în principal, de cheltuielile cu dobânzile rezultate din datoria netă a BCE aferentă TARGET2 şi reducerilor valorii titlurilor din portofoliul de fonduri proprii şi din cel în dolari SUA.
Dar BCE nu a abordat încă problema evaluării obligațiunilor în valoare de sute de miliarde de euro cumpărate în cadrul programului său de stimulare, o problemă mult mai mare, în special pentru băncile centrale naționale care au făcut de fapt majoritatea achizițiilor.
Valorile au scăzut probabil de când BCE a început anul trecut să majoreze costurile de împrumut și să reducă achizițiile de active pentru a combate o creștere bruscă a inflației.
Factorii de decizie politică au decis să nu înscrie valoarea acestor obligațiuni în bilanțul BCE, unde sunt contabilizate „la costul amortizat sub rezerva deprecierii” – o formulă care le oferă posibilitatea de a ignora unele fluctuații ale pieței.
La sfârșitul lunii decembrie, BCE a evaluat obligațiunile deținute în bilanțul său și cumpărate în cadrul programelor sale de stimulare la 457,3 miliarde de euro – echivalentul a puțin sub 10% din toate obligațiunile deținute de Eurosistemul băncilor centrale în cadrul acestor programe.
Banca centrală a zonei euro, care numără în prezent 20 de țări membre, mai are provizioane în valoare de 6,6 miliarde de euro, capital de 8,9 miliarde de euro și 36,1 miliarde de euro într-un „cont de reevaluare” destinat să acopere pierderile de pe piață.
În cazul în care aceste rezerve s-ar epuiza, ar putea cere acționarilor săi – cele 20 de bănci centrale naționale din zona euro – o majorare de capital sau, mai probabil, ar putea reporta pierderile în anii următori.
Acest lucru ar reprezenta o provocare la adresa doctrinei de lungă durată a BCE, conform căreia o bancă centrală cu capitaluri proprii reduse „poate fi considerată ca nefiind independentă din punct de vedere financiar și, ca urmare, acțiunile sale de politică pot fi considerate necredibile”.
