Atacurile asupra Israelului au stârnit temeri legate de un conflict mai amplu în Orientul Mijlociu, chiar de un al treilea război mondial.
Voci serioase numesc această perioadă cea mai periculoasă din câte se cunosc, cu amenințări care planează din partea Rusiei, Chinei, Coreei de Nord și Iranului.
Dar piețele au fost calme și nu s-au speriat de conflagrația din Fâșia Gaza. Potrivit Financial Times, Indicele de referință S&P 500 din SUA abia dacă s-a mișcat de la atacul Hamas din 7 octombrie.
Chiar și piețele bursiere cele mai apropiate de zona de luptă, din Arabia Saudită până în Egipt și statele din Golf, au înregistrat scăderi moderate. Pe piețele de obligațiuni, unde prețurile au scăzut, nu a existat nicio grabă de siguranță și nici prețurile petrolului nu au fost prea dramatice.
Este ca și cum piețele cred că războiul nu va fi pe măsura celor mai mari temeri, așa cum se întâmplă adesea în cazul crizelor geopolitice.
În zilele de după atacurile teroriste din SUA din 11 septembrie 2001, mult invocate ca analogie cu 10/7 în Israel, S&P 500 a scăzut cu 12 procente, scădere amplificată, fără îndoială, de faptul că America se afla de șase luni într-o recesiune de opt luni. Dar această fază a trecut rapid – indicele avea să își recupereze toate pierderile până la 11 octombrie.
Același model poate fi urmărit și în trecut. Analizând reacția pieței bursiere la 25 dintre cele mai importante crize geopolitice de la cel de-al doilea război mondial încoace, inclusiv conflictele transfrontaliere din Coreea din 1950 și actele de teroare de la primul atentat cu bombă de la World Trade Center din 1993, S&P 500 a scăzut în medie cu aproximativ 4%, atingând minimul în 15 zile, dar revenindu-și complet în 33 de zile.
Șaisprezece dintre aceste evenimente au avut loc în Orientul Mijlociu sau au avut drept cauză conflicte sau grupări teroriste din această regiune. După o vânzare impulsivă inițială, piața a recuperat de obicei rapid pierderile.
Iar scăderea pieței în urma ultimului conflict din Fâșia Gaza este până acum mai puțin izbitoare decât a fost în general. Cea mai mare îngrijorare o reprezintă creșterea ratelor dobânzilor.
Atunci când șeful ONU vorbește despre un Orient Mijlociu „în pragul abisului”, iar analiștii geopolitici experimentați cresc dramatic șansele unui nou război mondial, publicul tinde să răspândească avertismentele pe rețelele sociale. Filtrarea memoriei este un instinct de supraviețuire, la fel ca și nevoia de a transmite pericolele prezente.
Mintea colectivă a pieței, în schimb, recunoaște riscul geopolitic ca fiind o constantă istorică și încadrează momentele tensionate în acest context. Este clar, de exemplu, că Orientul Mijlociu este mai precar acum decât în timpul oricăreia dintre conflagrațiile majore care au avut loc acolo de la cel de-al doilea război mondial încoace?
Că Rusia este o putere mai periculoasă după pierderea a jumătate din capacitatea sa de luptă în Ucraina? China este o amenințare mai mare în prezent, în ciuda slăbirii constante a economiei sale?
Suma totală a acestor amenințări este extrem de incertă și discutabilă. Piețele financiare, o agregare de milioane de vizualizări, sunt înclinate să nu se grăbească să judece.
Înțelegerea crizelor geopolitice ca o constantă istorică stabilizează piețele într-o furtună. Chiar dacă oamenii simt anxioși cu privire la viitor, investitorii și bursele adoptă evaluări mai echilibrate și mai lipsite de pasiune ale amenințărilor. Iar mesajul pe care îl transmit acum este că cele mai mari temeri ale noastre nu se vor împlini.