Falsul mit al deglobalizării

Se conturează o narațiune conform căreia lumea se împarte în blocuri, nu doar din punct de vedere geopolitic, ci și economic.

În 2020, economistul Douglas Irwin a scris că „pandemia Covid-19 determină economia să se retragă din integrarea globală”. În anii care au trecut de atunci, modul de gestionare a acestei presupuse deglobalizări a fost o temă constantă la reuniunile Forumului Economic Mondial.

În luna mai, o copertă a revistei Economist descria o hartă a lumii care se fractura fizic în blocuri economice concurente. Articolul asociat presupunea că deglobalizarea este o certitudine pe termen lung, argumentând că devine „vizibilă în datele economice, pe măsură ce investitorii reevaluează activele și redirecționează capitalul într-o lume mai puțin integrată”.

Factorul „Made in China”

Dar există o problemă în ceea ce privește presupunerea că deglobalizarea este o realitate pe teren: datele nu o susțin pe deplin, relatează Foreign Affairs. Deși guvernele au adoptat din ce în ce mai multe politici menite să le consolideze propria rezistență, economia mondială evoluează în continuare pentru a deveni mai mult, nu mai puțin, globalizată în moduri esențiale – și mai dependentă de oferta chineză, în special.

Comerțul mondial a crescut în timpul pandemiei, iar comerțul mondial cu China s-a accelerat în loc să încetinească. Dar creșterea comerțului cu China reflectă, de asemenea, faptul că China produce pur și simplu bunuri – vehicule electrice, turbine eoliene, panouri solare și componente electronice – la un preț pe care puțini îl pot egala.

Între 2019 și 2023, excedentul de producție al Chinei a crescut cu aproximativ un punct procentual din PIB-ul global; în prezent, este mult mai mare decât excedentele înregistrate de Germania și Japonia.

Despre ce „fragmentare” e vorba, de vreme ce invazia produselor “Made in China” înseamnă noua formă de globalizare, una care a fost creată de Occident. Nu companiile occidentale au  vrut profit cu forță de muncă ieftină?

Marile puteri economice rămân integrate

Nu există dovezi că marile puteri economice se vor retrage din comerț. Modul în care surplusul Chinei rămâne imaginea în oglindă a deficitului SUA este doar una dintre multele și subtilele forme în care economiile americană și chineză continuă să se bazeze una pe cealaltă.

Cei care își fac griji cu privire la deglobalizare presupun adesea că toate formele de integrare economică sunt sănătoase. Dar nu este așa: creșterea bruscă a fluxurilor bancare transfrontaliere înainte de criza financiară globală, de exemplu, a reflectat un nivel nesănătos de îndatorare și de risc în marile bănci ale lumii.

Deglobalizarea le oferă analiștilor o poveste simplă despre schimbările din economia globală. Însă realitatea este mai complexă: este imposibil ca o economie globală caracterizată de un deficit mare al SUA, pe de o parte, și de un excedent mare al Chinei, pe de altă parte, să se fragmenteze cu adevărat.

Guvernele  trebuie să aibă o dezbatere sănătoasă cu privire la dezavantajele și beneficiile integrării economice. Dar această dezbatere trebuie să pornească de la o recunoaștere sinceră a faptului că multe caracteristici ale economiei contemporane încă împing spre mai multă integrare.