Campania națiunilor occidentale pentru a dezfinanța Kremlinul și a-l forța pe președintele Vladimir Putin să renunțe la războiul din Ucraina atinge o fază delicată.
Începând cu 5 februarie, Uniunea Europeană se va alătura Marii Britanii și SUA în interzicerea importurilor maritime de motorină și alte produse petroliere rusești. Măsura, împreună cu un plafon de preț pentru exporturile de combustibil rusesc, este menită să facă o gaură considerabilă în veniturile energetice ale Moscovei.
Reversul medaliei: dacă cumpărătorii europeni nu reușesc să găsească surse alternative de aprovizionare, sancțiunile riscă să genereze noi costuri pentru industriile care depind de motorină și să îngreuneze eforturile guvernelor de a ține în frâu inflația.
Țițeiul nereafinat face obiectul interdicțiilor europene și al unui plafon de preț de 60 de dolari pe baril impus entităților care încă mai cumpără din Rusia.
Cum va funcționa plafonul de preț?
Oricine plătește mai mult decât plafonul pentru produsele expediate din Rusia nu va putea obține asigurare și finanțare din partea principalelor națiuni participante. Aceasta este o problemă importantă, având în vedere că peste 95% din petrolierele din lume sunt asigurate prin Londra.Este posibil ca o parte din combustibilul rusesc să fie livrat la prețuri neplafonate prin intermediul unei flote de petroliere „fantomă” care nu depinde de serviciile occidentale.
Cum vor înlocui cumpărătorii din UE combustibilul rusesc?
Una dintre cele mai dificile provocări va fi înlocuirea produselor de tip diesel care alimentează automobilele, camioanele, mașinile agricole, navele, echipamentele de producție și de construcții.
Aproximativ 220 de milioane de barili au fost expediați către bloc din porturile rusești în 2022 – suficient pentru a umple aproximativ 14.000 de piscine olimpice. Furnizorii din Orientul Mijlociu, unde noile rafinării sunt în plină dezvoltare, reprezintă o alternativă evidentă. India și SUA ar putea, de asemenea, ajuta la umplerea golului.
Va fi suficient?
Depinde în parte de faptul dacă firmele din China folosesc cotele de export majorate pentru a pune la dispoziție mai multe produse petroliere pe piața mondială. Acest lucru ar trebui să elibereze barili suplimentari pentru a fi livrați către UE. Cota mai mare nu înseamnă neapărat că se vor realiza toate exporturile posibile, mai ales în contextul în care economia chineză s-a redeschis după ce Beijingul a renunțat la politica strictă a Covid Zero.
Există, de asemenea, întrebarea dacă Rusia va continua să exporte motorină. Dacă o va face, fluxurile comerciale globale vor fi, în esență, reorganizate. Ar exista în continuare aceeași cantitate de combustibil rusesc în lume, doar că ar fi trimisă în locuri diferite.
Cu toate acestea, dacă Rusia nu găsește suficienți cumpărători și, în cele din urmă, este forțată să reducă producția, ar putea diminua disponibilitatea globală. Grevele din sectorul petrolier francez complică și mai mult situația, având în vedere potențialul de perturbare a rafinăriilor, care ar putea reduce producția proprie a UE.
Care este rezultatul ideal pentru UE?
Liderii UE speră că noile sancțiuni vor contribui la reducerea situației financiare a Rusiei fără a provoca un șoc în aprovizionarea cu energie care să perturbe industriile cheie și să îngreuneze eforturile guvernelor de a ține inflația sub control. În cazul în care plafonul de preț este prea mic, firmele rusești ar putea refuza să vândă sau ar putea face eforturi mai mari pentru a-l ocoli. Dacă este prea mare, acestea vor fi suferit doar inconvenientul de a trebui să găsească noi cumpărători. Printre potențialii clienți de înlocuire pentru combustibilii ruși se numără Turcia, precum și țări din Africa și America Latină.
Consecințe neprevăzute
Unele națiuni ar putea avea parte de un profit neașteptat dacă, în esență, vor cumpăra motorină rusească la prețuri plafonate pentru a-și acoperi necesarul intern și vor vinde combustibil din propriile rafinării cumpărătorilor din UE la un preț mult mai mare. De asemenea, nimic nu îi împiedică pe cumpărătorii din afara UE, cum ar fi India, să achiziționeze țiței rusesc, să îl prelucreze în propriile rafinării pentru a produce carburanți și apoi să vândă în mod legitim aceste barili cumpărătorilor din UE. Comercianții care doresc să încalce regulile în totalitate ar putea să trimită combustibil rusesc într-o țară, să-l amestece cu alt combustibil (sau doar să-l reeticheteze) și să-l trimită în UE. Poate fi foarte greu de dovedit adevărata origine a acestor încărcături.
