Există un plan B pentru cea de-a doua economie globală?

Când a fost inaugurat în 2011, turnul Wuhan Greenland Center trebuia să fie răspunsul Chinei la Burj Khalifa, cea mai înaltă clădire din lume. Urma să atragă oameni de afaceri care pot avea “un impact personal asupra PIB-ului”.

Astăzi, însă, colosul este un monument al prăbușirii bulei imobiliare din China și al provocărilor tot mai mari cu care se confruntă a doua economie ca mărime din lume. Proprietatea este doar unul dintre indicatorii care clipesc în roșu în piața chineză de 18 miliarde de dolari. Redresarea Chinei este mult în urma așteptărilor analiștilor.

Beijingul a anunțat luni că produsul intern brut a crescut cu 0,8% în al doilea trimestru, comparativ cu cele trei luni precedente. Este o încetinire față de primul trimestru, când economia a urcat cu 2,2%.

Performanța slabă determină apeluri tot mai numeroase pentru ca China să recurgă la cartea de joc din trecut, lansând un stimulent monetar și fiscal de amploare pentru a sprijini motoarele tradiționale de creștere, alimentate de datorii, precum infrastructura și proprietatea.

Dar președintele Xi Jinping și factorii săi de decizie politică de vârf aderă la o poziție pe care o numesc „menținerea accentului strategic”, potrivit Financial Times. Mulți economiști consideră că acest lucru înseamnă continuarea reducerii datoriilor, urmărind în același timp poziția de lider mondial în domeniul tehnologiei avansate.

„Xi nu definește succesul economic în termeni de creștere a PIB-ului”, spune Arthur Kroeber, partener fondator și director de cercetare la Gavekal Dragonomics. „El îl definește în termeni de autosuficiență tehnologică”. Prin urmare, un posibil plan B.

Întrebarea este dacă, în condițiile în care motoarele de creștere se blochează, va reuși Beijingul să mențină cursul? Sau va intra în joc vechiul calcul conform căruia trebuie să mențină un anumit nivel de creștere pentru a asigura stabilitatea socială – deschizând calea pentru o revenire la stimulente pe scară largă?

Problema pentru Xi, care a început în martie un al treilea mandat fără precedent în funcție, este că, în al doilea trimestru, nu numai proprietatea, ci și un alt motor cheie de creștere al Chinei – comerțul – a încetinit brusc.

Pe măsură ce băncile centrale  au crescut ratele dobânzilor pentru a combate inflația, cererea pentru exporturile chineze a scăzut. În iunie, acestea au suferit cel mai mare declin anual de la începutul pandemiei, scăzând cu 12,4% în dolari.

Declinul comercial fost exacerbat de tensiunile geopolitice cu SUA, care au determinat companiile occidentale să vorbească mai tare despre „de-riscurile” lanțurilor de aprovizionare din China.

Pe plan intern, consumatorii chinezi și întreprinderile private încă se confruntă cu consecințele pandemiei, în special cele de anul trecut, când mai multe orașe mari au suportat închideri de lungă durată. Rezultatul este o lipsă de încredere din partea investitorilor. Între timp, guvernul a lansat măsuri de represiune asupra marilor companii tehnologice din China.

Sectorul imobiliar reprezintă cea mai mare provocare. Potrivit unui eșantion de 25 de orașe, prețurile locuințelor existente au scăzut cu 1,4% în iunie față de mai, accelerând scăderile din lunile anterioare. Un plan anterior de sprijinire a creditelor pentru dezvoltatori va fi prelungit cu un an. De asemenea, au fost reduse ratele la împrumuturile de referință. Dar există îndoieli că aceste măsuri vor stabiliza piața.

Dezvoltatorii nu vor să investească, iar consumatorii nu vor să cumpere, mai ales după falimentul Evergrande, unul dintre cele mai mari și mai îndatorate grupuri chineze.

Mulți economiști cred  că lucrurile se vor înrăutăți  înainte ca Xi Jinping să cedeze și să anunțe un efort de stimulare semnificativ mai mare.Oricum, puțini sunt cei care se așteaptă la acțiunile din trecut, cum ar fi cele de după criza financiară mondială din 2008, când China a injectat în economie 4 miliarde de yuani (559 miliarde de dolari).