Guvernele europene se confruntă cu o criză urgentă în domeniul apărării, prinse între războiul din Ucraina și nesiguranța americană.
În luna mai, Comisia Europeană a lansat SAFE (Security Action for Europe), un fond de 150 de miliarde de euro care acordă statelor membre împrumuturi cu dobândă redusă pentru investiții în sectorul militar.
SAFE este unul dintre cei doi piloni ai planului de stimulare a cheltuielilor pentru apărare, denumit inițial ReArm Europe, redenumit ulterior Readiness 2030. Celălalt se referă la clauza națională de derogare (NEC), ce permite țărilor să majoreze cheltuielile cu până la 1,5 % din PIB în următorii patru ani, fără a încălca normele UE privind deficitul.
America cere acum Europei să plătească pentru armele pe care le trimite în Ucraina, iar negocierile de pace din ultimele săptămâni au arătat că dorința lui Donald Trump de a pune capăt războiului ar putea pune în pericol securitatea Europei, notează The Economist.
Cheltuielile europene pentru apărare sunt deja cu 50% mai mari în termeni nominali decât în 2022. Cât de rapid vor crește?
Spania și Italia, unde percepția amenințării rusești este mai redusă, vor rămâne probabil în urmă. Marea Britanie și Franța, care se confruntă cu constrângeri fiscale, vor avea dificultăți în a atinge chiar și 3% în următorii cinci ani. Polonia va cheltui însă 4,8% anul viitor, iar bogatele țări nordice progresează rapid către 3,5%. Germania, al cărei buget de apărare aproape s-a dublat din 2021, își propune să ajungă la 3,5% până în 2029.
O altă întrebare este dacă sistemele de achiziții publice sclerotice ale Europei vor acționa mai repede și dacă baza industrială de apărare poate satisface cererea.
Livrarea sistemelor de armament ar putea dura între doi și trei ani. La aproape 18 luni de la înființarea European Long-Range Strike Approach, nu există un acord cu privire la ceea ce ar trebui să construiască campionul european în domeniul rachetelor, MBDA.
Europa trebuie să cheltuiască suficient pentru a-și îndeplini angajamentele asumate la summitul NATO din iunie, să-și reformeze procesele de achiziții în domeniul apărării și să reducă dependența de Statele Unite.
Însă puține guverne explică alegătorilor de ce apărarea devine prioritară față de cheltuielile sociale. Europa încearcă se se mobilizeze financiar și industrial pentru a face tot ce este necesar. Nu e clar dacă există și voință politică.