Sistemul de comercializare a certificatelor de emisii al Uniunii Europene – de fapt o taxă pe carbon – urmează să fie extins la transportul maritim anul viitor. O astfel de taxă va provoca un impact inflaționist, potrivit unui director executiv din industria maritimă.
„Va exista un impact inflaționist provenit din decarbonizarea transportului maritim – nu există nicio îndoială”, a avertizat Bertrand Chen, CEO al Global Shipping Business Network, la conferința CNBC East Tech West din districtul Nansha din Guangzhou, China.
“Noile reguli europene care taxează efectiv liniile de transport maritim pentru emisiile lor ar duce la creșterea costurilor”.
Sistemul de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) al Uniunii Europene urmează să fie aplicat la industria navală începând cu ianuarie 2024, ceea ce înseamnă că navele mari care intră în porturile UE vor fi taxate pentru emisiile lor de dioxid de carbon.
ETS acoperă în prezent sectoare precum mineritul și aviația și este conceput pentru a impune un cost al carbonului pentru cele mai poluante industrii din regiune.
Linia maritimă Maersk a lansat în septembrie prima sa navă cu un motor alimentat cu metanol verde, dar analiștii și-au exprimat îngrijorarea cu privire la aprovizionarea cu acest combustibil alternativ.
Combustibilii alternativi au prețuri ridicate, iar aceste prețuri se vor transfera automat în cele ale bunurilor transportate, cu efecte directe la raft asupra consumatorilor. Adică o inflație.
Transportatorii maritimi sunt o verigă esențială a lanțului de aprovizionare, dar și producătorii și comercianții sunt îngrijorați de faptul că taxa pe carbon impusă de UE va îndepărta cumpărătorii, deoarece nu vor fi dispuși să cheltuiască neapărat pe un articol care „nu generează gaze cu efect de seră”.
Un raport al Institutului britanic de Cercetări Sociale și Economice a arătat că taxa pe carbon ar crește inflația și ar scădea produsul intern brut cu 2% în majoritatea țărilor dezvoltate și considerabil mai mult în țările cu consum energetic ridicat, precum China, Rusia și India.
În general, națiunile europene care consumă combustibili cu o intensitate relativ mai mare a carbonului sunt mai vulnerabile în comparație cu cele care utilizează preponderent gaze sau surse regenerabile.
Experții Băncii Centrale Europene au explicat că tarifarea carbonului influențează atât oferta, cât și cererea, prin creșterea prețurilor la energie și a costurilor de producție.
În cazul în care guvernele stabilesc evoluția taxelor la carbon, întreprinderile pot anticipa și lua în considerare costuri mai mari atunci când își stabilesc prețurile sau decid asupra volumelor de producție.
Dacă tranziția energetică necesită investiții uriașe, creșterea prețului carbonului nu înseamnă decât o povară în plus pentru producători, transportatori și consumatori.
Uniunea Europeană, măcinată de inflație, ar trebui să se gândească mai bine dacă își poate permite costurile decarbonizării.
