Europa se confruntă cu un an de anxietate legată de alegeri – atât în Uniunea Europeană, cât și în Statele Unite.
Se pare că alegerile pentru Parlamentul European programate pentru luna iunie nu vor oferi nimic apropiat de o majoritate populistă. Iar în condițiile în care partidele eurosceptice vor obține câștiguri substanțiale, centrul va pierde teren în comparație cu ultimul vot din 2019.
Partidele aflate la guvernare în Franța și Germania vor avea probabil rezultate deosebit de slabe în această privință, ceea ce va slăbi aproape sigur și mai mult autoritatea cancelarului german Olaf Scholz și a președintelui francez Emmanuel Macron. De asemenea, notează Politico, va accentua preocupările deja evidente ale ambilor lideri cu privire la afacerile interne.
Scholz guvernează de mult timp cu o coaliție șubredă, iar recenta criză fiscală a Germaniei va diminua și mai mult capacitatea sa politică – și puterea de cheltuire – pentru politici europene ambițioase. Macron, la rândul său, nu este lipsit de ambiție, dar se confruntă cu propriile provocări interne, iar Franța nu poate conduce în absența Germaniei.
În plus, noile guverne neexperimentate și potențial instabile din țări membre mari, precum Spania și Polonia, se vor ocupa, în mare parte, și de propriile lor terenuri interne polarizate.
În urma alegerilor din 2023, care au adus populiștii pro-ruși la putere în Slovacia și au adus o victorie pentru dreapta dură în Olanda, curentele nativiste din întregul bloc vor și ele amploare. Se așteaptă ca alegătorii din Austria, Belgia și Portugalia să obțină câștiguri pentru partidele naționaliste.
Și se pare din ce în ce mai mult că sondajele locale ar putea propulsa Alternativa pentru Germania (AfD), de extremă dreapta, la cote și mai mari înainte de alegerile naționale din 2025.
Sprijinul UE pentru Ucraina va deveni mult mai dificil – întărind mâna Rusiei în timp ce războiul continuă să se îndrepte spre un impas.
De asemenea, migrația redevine o forță destabilizatoare, mai ales având în vedere reformele inadecvate ale UE în ceea ce privește sistemul său de azil. Fluxurile migratorii neschimbate vor pune din ce în ce mai mult în discuție solidaritatea, coeziunea și securitatea frontierelor eurropene.
Pe lângă toate acestea, se așteaptă ca economia UE să se confrunte cu dificultăți în acest an. Încercările Bruxelles-ului de a susține competitivitatea blocului nu au dat rezultate. Mai mult, pe măsură ce marile economii se întrec în a conduce tranziția digitală, UE riscă să rămână și mai mult în urma Chinei și a SUA.
Cu toate acestea, cea mai mare provocare va fi, fără îndoială, răspunsul UE la o posibilă victorie a lui Donald Trump în alegerile prezidențiale americane din noiembrie: ar reintroduce tensiuni transatlantice, ar împiedica în mod semnificativ sprijinul occidental pentru Ucraina și, de asemenea, ar crește riscul unui război comercial.
Dacă Trump va retrage SUA din NATO – precum și din ordinea politică și de securitate europeană – ar însemna un coșmar pentru țările europene.
La cinci ani după ce actuala președintă a Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și-a declarat intenția de a conduce un executiv UE „geopolitic”, ambiția Bruxelles-ului de a-și extinde influența globală s-a ciocnit, fără îndoială, cu realitatea constrângerilor sale politice interne.
Acum, fără lider și cu o atitudine orientată spre interior, există riscul ca, departe de o UE geopolitică, să apară o Europă mai insulară, ceea ce va duce la un bloc incapabil să abordeze în mod credibil gama de probleme tot mai mari cu care se confruntă – și asta într-un moment în care este cel mai necesar să se acționeze.