Deși prețurile la energie s-au mai calmat, există în continuare tensiuni puternice pe piețe.
În 2022, pentru prima dată de la șocurile petroliere din secolul al XX-lea, restricțiile reale sau temute din partea ofertei au avut un impact semnificativ asupra nivelului prețurilor la energie.
Economiile europene s-au dovedit rezistente. Însă șocul a dus factura aprovizionării cu energie la peste 9 % din PIB-ul UE, față de 2 % în 2020, un nivel apropiat de cel al celui de-al doilea șoc petrolier din 1979-1980 și mai mult decât dublu față de cel al SUA în 2022.
De la o tensiune deja ridicată la sfârșitul anului 2021, izbucnirea ostilităților în Ucraina la sfârșitul lunii februarie 2022 a dus la un vârf de preț pe piața europeană a gazelor la un nivel de 10 ori mai mare decât cele observate anterior.
Prețurile petrolului, după ce s-au apropiat de 130 de dolari în martie 2022, au revenit cu siguranță sub 100 de dolari de la nivelul de sine stătător – la aproximativ 70 de dolari în prezent.
Dar piața țițeiului este din nou agitată de incertitudinile legate de creșterea globală, în special în China, și, mai recent, de temerile legate de o criză financiară în urma fisurilor apărute în sistemele bancare din SUA și Elveția.
Chiar dacă prețurile nu mai sunt la nivelurile delirante de anul trecut, Europa este condamnată să plătească mai mult pentru energie decât în alt părți ale lumii. În prezent, prețul gazului a scăzut din nou sub 50 de dolari, dar acest nivel este de două ori mai mare decât la începutul anului 2021, la fel ca și cel al energiei electrice, și va crește din nou pe măsură ce se apropie iarna.
În ceea ce privește petrolul, prețul nu mai este global, deoarece țările care continuă să facă comerț cu Rusia – India, Chinasau Turcia – plătesc cu 20 de dolari mai puțin pentru referința „Urali” decât pentru Brent-ul din Marea Nordului.
Acest cost structural este îngrijorător pentru competitivitatea UE, mai ales că Statele Unite răspund șocului – la o scară mult mai mică – cu un vast plan de ecologizare a industriilor sale, celebra de acum IRA (Inflation Reduction Act), încărcată de subvenții.
Potrivit unui calcul al think tank-ului Bruegel, statele europene – inclusiv Regatul Unit – s-au angajat să aloce aproximativ 700 de miliarde de euro în cheltuieli publice pentru a atenua șocul asupra gospodăriilor și întreprinderilor cele mai fragile.
Efortul este imposibil de menținut în timp, mai ales într-un context de presiune asupra ratelor dobânzilor și, în consecință, asupra anumitor datorii publice.
Dacă Europa și-a rupt – în mare parte – legăturile cu Rusia, principalul său furnizor de petrol, gaz și cărbune, autoritățile publice europene nu vor putea susține la nesfârșit scuturile tarifare, iar prețurile vor crește pe piețele cu amănuntul.
