Europa a câștigat războiul energetic, doar pentru a se confrunta cu recesiunea

La un an de la invazia Rusiei în  Ucraina, Europa a evitat cel mai rău scenariu al unei crize brutale determinate de energie.

Prețul gazelor naturale a revenit la nivelurile de dinainte de război, producția industrială crește din nou, iar lideri precum gălăgioasa Ursula von der Leyen declară victoria în unitate împotriva lui Vladimir Putin, care „a pierdut războiul energetic pe care l-a început”.

Acum, Europa se confruntă cu o recesiune provocată de ea însăși: o serie de creșteri ale ratelor dobânzii de către bancherii centrali nervoși. Inflația „de bază” din zona euro, excluzând energia și alimentele, a atins un nivel record de 5,6% în februarie, iar Banca Centrală Europeană pare pregătită să majoreze ratele la un nivel record de 4% pentru a se alinia.

Teama este că, fără această înăsprire suplimentară a politicii monetare, se va declanșa un nou cerc vicios de creștere a prețurilor, determinată de salarii, cu recesiunea rezultat final. Potrivit Bloomberg, este posibil ca factorii de decizie politică să greșească prea mult pe partea de pedeapsă, la fel cum în 2021 au greșit prea mult pe partea de mulțumire atunci când inflația părea „tranzitorie”.

Economia zonei euro a evitat până acum recesiunea, dar nu este în plină expansiune, după cum scriau analiștii de la Barclays.

Economia germană s-a contractat cu 0,4% la sfârșitul anului trecut, mai mult decât se aștepta. Șomajul a crescut în mai multe țări, inclusiv în Spania și Italia. Christine Lagarde, de la BCE, spune că intenția nu este de a „rupe economia” cu majorări de rate. Dar fisurile sunt deja vizibile.

„Victoria” de anul trecut împotriva unei creșteri a prețurilor la energie, bazată pe o strategie de reducere a cererii și pe o prăbușire a nivelului de trai și a investițiilor, evident că nu a mulțumit consumatorii și corporațiile.

Dacă recesiunea a fost evitată, nu a fost datorită sincronizării bancherilor centrali, ci pentru că statele au întreprins eforturi uriașe de cheltuieli – în valoare de aproape 1.000 de miliarde de euro – pentru a proteja gospodăriile și a facilita inversarea dependenței Germaniei de gazul rusesc.

Repetarea acestei strategii în 2023 va fi o luptă teribilă: cheltuielile sunt puse deoparte, în timp ce costurile de împrumut cresc vertiginos.

Desigur, inflația globală de 8,5% este încă dureros de ridicată (deși a încetinit în ultima vreme). Scăderea puterii de cumpărare înseamnă că europenii mănâncă mai puțin, nu doar se încălzesc mai puțin. Consumul mediu de alimente a scăzut cu 4,6% anul trecut în Franța – ceea ce nu s-a mai văzut de la începutul înregistrărilor în 1960 – și va alimenta proteste care amenință să blocheze țara.

„Șoimii” inflației consideră că, în lipsa unui medicament dur în ceea ce privește ratele, efectele ajutorului pentru energie se vor infiltra în restul economiei, de la prețuri mai mari la salarii mai mari.

Dar astfel de creșteri trebuie să fie puse în context. Corporațiile au fost remarcabil de rapide în a majora prețurile: marjele brute de profit, care indică puterea de stabilire a prețurilor, au crescut în medie în ultimul an pentru cele mai mari firme din zona euro. Între timp, salariile muncitorilor nu au ținut pasul cu inflația.

Instrumente de  politică guvernamentală ar fi mai bune decât ciocanul creșterilor agresive ale ratelor, care promit să zdrobească investițiile și creșterea economică alături de inflație.

Ultimul lucru de care are nevoie Europa în acest moment este o încetinire determinată de BCE. Într-un moment în care Statele Unite folosesc subveții de aproape 400 de miliarde de dolari pentru a combate inflația și în care China este pe cale să devină al doilea exportator mondial de autoturisme,blocul comunitar trebuie să investească pentru a recupera un deceniu pierdut și pentru a rămâne în fruntea celui următor.

Investițiile din SUA au crescut cu 35,9% între primul trimestru al anului 2008 și jumătatea anului 2022, în timp ce în Europa cifra a fost de 4,8%, potrivit lui Nicolas Goetzmann, economist șef la administratorul de active Financiere de la Cite.

Poate că factorii de decizie politică europeni vor realiza că o integrare fiscală mai strânsă este esențială pentru a-și satisface nevoile de cheltuieli.Dar ar putea fi utilă și o atitudine mai prudentă din partea bancherilor centrali.