Ce face acest proiect să fie diferit sau mai bun decât alte soluții digitale inovatoare deja disponibile? Răspunsul constă în „banii băncii centrale”.
În ultimii ani, ritmul de inovare și schimbare în sectorul financiar și al plăților a fost exponențial. În prezent, putem efectua plăți, transfera bani și investi folosind instrumente care nici măcar nu existau în urmă cu câțiva ani, notează Politico. Iar între 2019 și 2022, ponderea plăților mobile din zona euro a crescut de peste trei ori atât ca număr, cât și ca valoare.
Aceste noi tehnologii pot aduce beneficii atât consumatorilor, cât și companiilor, permițând un acces mai mare la serviciile financiare, oferind mai multe opțiuni și sporind eficiența operațiunilor. Dar ele ridică, de asemenea, întrebări importante cu privire la modul în care trebuie reglementate pentru a proteja stabilitatea financiară și consumatorii.
Am asistat la apariția criptomonedelor din partea actorilor privați și la consolidarea la nivel mondial a conceptului de monede digitale ale băncilor centrale (CBDC). În acest context, cum se va asigura că moneda comună europeană poate ține pasul cu aceste evoluții și poate continua să răspundă nevoilor cetățenilor și întreprinderilor. De aici și posibilitatea de a crea un euro digital.
Ce face ca un euro digital să fie diferit sau mai bun decât numeroasele soluții digitale inovatoare deja disponibile? Iar răspunsul la această întrebare se află în „banii băncii centrale” – sau „moneda fiduciară”.
Termenul „monedă fiduciară” este utilizat pentru a se referi la depozitele deținute la băncile centrale și la numerarul pus în circulație de aceste bănci, pe care numai ele le pot crea.
Depozitele clienților deținute la băncile comerciale nu sunt considerate bani ai băncii centrale, la fel ca și formele existente de plăți digitale. Ceea ce face în schimb politica monetară a Băncii Centrale Europene este să mențină stabilitatea prețurilor și să mențină stabilă valoarea euro, astfel încât cetățenii să aibă o „garanție” contractuală socială că își vor păstra puterea de cumpărare.
Aceasta diferă de criptomonede și de stablecoins. Stabilitatea și fiabilitatea acestora depind, în cele din urmă, de entitatea emitentă, precum și de credibilitatea și caracterul executoriu al promisiunii de menținere a valorii în timp – atunci când nu există o entitate identificabilă responsabilă, pretențiile nu pot fi puse în aplicare.
Așadar, în centrul proiectului euro digital se află obiectivul de a menține legătura dintre cetățeni și banii băncii centrale. Pentru că, în calitate de CBDC, euro digital ar fi banii băncii centrale, convertibili, unu la unu, cu bancnotele euro.
Această conversație în jurul unui euro digital, care a început cu adevărat atunci când BCE și-a lansat investigația în 2021, a trecut rapid de la o posibilitate la o probabilitate. Și, în timp ce o decizie finală privind lansarea nu va fi luată decât peste câțiva ani, pare din ce în ce mai mult un caz nu de „dacă”, ci de „când”.
Evident, un euro digital nu va înlocui numerarul. Băncile centrale au mandatul de a menține valoarea banilor – indiferent de forma fizică sau digitală a acestora – iar prin introducerea unui CBDC euro, scopul este de a proteja valoarea și suveranitatea monedei comune și de a se asigura că aceasta nu poate fi înlocuită de o monedă digitală din altă jurisdicție sau de o companie privată.
Pentru a reuși, euro digital va trebui să asigure și să mențină încrederea utilizatorilor – iar pentru aceasta, confidențialitatea este atât o dimensiune cheie, cât și un drept fundamental. Euro digital ar trebui să fie sigur și rezistent, să fie ușor și convenabil de utilizat și accesibil publicului larg.
În toamnă, Consiliul guvernatorilor BCE ar putea decide să treacă la o fază în care ar urma să dezvolte și să testeze soluțiile tehnice și acordurile comerciale necesare pentru a furniza și distribui în cele din urmă un euro digital.Toate etapele trebuie aprobate de Parlamentul Europen și de Consiliul UE.