Energia solară: Europa se chinuie să iasă din umbra Chinei

UE dorește ca, până în 2030, energia solară să devină cea mai importantă sursă de energie. Ar însemna aproape triplarea capacității sale de generare a energiei solare în următorii șapte ani.

Cu toate acestea, după cum a reamintit comisarul pentru energie, Kadri Simson –  care și-a petrecut ultimul an coordonând eforturile blocului pentru a se dezlipi de gazul rusesc – mai mult de trei sferturi din importurile de panouri solare ale UE în 2021 „au provenit dintr-o singură țară”. Această țară, China,  este un furnizor esențial pentru tranziția ecologică a Europei.

În condițiile în care administrația Biden pompează sute de miliarde de dolari în subvenții pentru energie curată sub auspiciile Legii de reducere a inflației(IRA), unii oficiali europeni pledează pentru o renaștere industrială acasă.

Răspunsul Comisiei Europene a fost de a introduce Net Zero Industry Act, menită să stimuleze fabricarea de tehnologii „strategice”, inclusiv a infrastructurii solare și a altor infrastructuri de energie regenerabilă.

Există deja avertismente că propunerile sunt nerealiste. „Nu ne putem extinde suficient de repede pentru a satisface cererea europeană”, spune Steven Xuereb, director al companiei de asigurare a calității energiei solare PI Photovoltaik-Institut Berlin.”Toată lumea este entuziasmată de noua centrală Enel din Sicilia, care va produce 3 GW. Dar giganții chinezi anunță noi fabrici de 20GW.”

Companiile europene de energie solară au nevoie de mai multe fonduri pentru a aduce industria la acest nivel. De asemenea, acestea spun că măsurile din legea propusă, care vizează prioritizarea producției locale în contractele de achiziții publice și pentru subvențiile acordate consumatorilor, ar putea crește costurile într-o măsură care să afecteze adoptarea.

„Dacă este prost concepută, NZIA riscă să trimită sectorul înapoi cu 20 de ani”, avertizează Kareen Boutonnat, director executiv pentru Europa la Lightsource,  unul dintre cei mai mari dezvoltatori de energie solară din regiune. „Nimeni nu este interesat de energiile regenerabile costisitoare”.

Ironia istoriei

Europa a fost cândva cel mai mare producător de energie solară din lume, asigurând 30 % din totalul panourilor fotovoltaice în 2007.

Însă un impuls important în materie de politică industrială a determinat creșterea producției chinezești și scăderea prețurilor, chiar în momentul în care Europa suferea de pe urma crizei financiare din 2008.

În 2012, Comisia Europeană a lansat o investigație antidumping privind importurile de panouri solare chinezești; în anul următor, a impus o taxă de aproape 50 de procente pe aceste importuri.

Această decizie a aruncat UE în cea mai mare dispută comercială cu China de până acum. Autoritățile chineze au  amenințat cu taxe vamale de retorsiune pentru vin și mașini de lux.

Comisia Europeană a renunțat la propunerile sale inițiale și a convenit cu Beijingul asupra unui preț minim pentru panourile solare, spre nemulțumirea lobby-ului european al producătorilor de energie solară. Prețul minim a fost ulterior abandonat în 2018.

Lupta comercială din 2012-2013 a scos la iveală elemente de tensiune între Europa și China care rămân și astăzi. Statele membre au fost divizate în privința propunerii Comisiei, nedorind să își riște propria relație comercială cu China, beneficiind în același timp de panouri solare ieftine care să reducă presiunea de pe propriile subvenții pentru energia verde.

Rezultatul a fost apariția Chinei drept lider mondial de necontestat în domeniul tehnologiei energiei solare. Din 2011, țara a investit peste 50 de miliarde de dolari în noi capacități de producție de panouri solare, de 10 ori mai mult decât în Europa, potrivit Agenției Internaționale pentru Energie.