Noua geopolitică a lipsit cu desăvârșire în discuțiile recente dintre finanțiști, în marja reuniunilor de primăvară ale FMI și Băncii Mondiale de la WashingtonNoua geopolitică a lipsit cu desăvârșire în discuțiile recente dintre finanțiști, în marja reuniunilor de primăvară ale FMI și Băncii Mondiale de la Washington DC.
De exemplu, „friendshoring”, transferul producției către țări prietenoase din punct de vedere politic, a fost discutat în termeni de costuri de bunăstare, dar nu și dacă ar putea ajuta guvernele lumii să supraviețuiască unui conflict între superputeri. Modelele economice consideră că pacea și ordinea sunt de la sine înțelese.
Nevoia de redistribuire internă a fost discutată pe bună dreptate, dar în principal fără a recunoaște constrângerile fiscale suplimentare prezentate de creșterea cheltuielilor pentru apărare, scrie presa britanică. Abordările divergente ale SUA (în linii mari, subvenții) și ale Europei (taxe) în ceea ce privește schimbările climatice au fost contemplate fără o poziționare strategică față de monopolul Chinei în exportul panourilor solare și turbinelor eoliene.
Occidentul nu își mai poate permite o nouă criză financiară
FMI și Organizația Mondială a Comerțului au fost discutate ca și cum s-ar afla încă în vârful unui sistem internațional necontestat, când, de fapt, riscă să devină orfane ale unei ordini mondiale discordante.
Economiștii, oamenii de afaceri și participanții de pe piața financiară trebuie să recunoască schimbarea profundă a contextului geopolitic. Lupta dintre Beijing și democrațiile liberale bogate, care se bazează atât pe ideologie, cât și pe putere, va dura multe decenii, indiferent dacă economia chineză se va împiedica sau nu pe termen scurt.
Ar trebui să fie evident că Occidentul nu își poate permite o nouă criză financiară, de care nimeni nu a beneficiat mai mult decât China după 2008. Cu toate acestea, greșeli politice flagrante au dus anul trecut la falimente bancare dezordonate și periculoase pe ambele maluri ale Atlanticului.
Deși Congresul SUA a ajuns la un consens bipartizan cu privire la unele amenințări externe, nu a înțeles încă faptul că un sistem financiar foarte rezistent este esențial pentru securitatea națională. Aceeași miopie se manifestă în multe alte domenii.
Miza unei relații transatlantice în care părțile par uneori nesigure de ceea ce au în comun este în prezent enormă. Washingtonul dorește ca europenii să contribuie mai mult la apărarea lor. Dar, dacă se merge prea departe, Europa va reapărea în cele din urmă ca putere dură, o rețetă pentru fracturarea Occidentului și pentru a face din nou America mai mică – un lucru de reținut în apropierea alegerilor prezidențiale din noiembrie.
Pe de altă parte, Europa nu de puține ori se resimte de presiunea dominației dolarului. Dar, dacă ar contribui vreodată la slăbirea preeminenței dolarului, ar risca să submineze umbrela de securitate sub care europenii au prosperat atât de mult timp.
Navigarea în toate acestea necesită un leadership extraordinar, chiar atunci când politica internă pare lipsită de perspectivă. Dar totul va fi și mai greu dacă elitele financiare din Occicent nu reușesc să priceapă noua realitate geopolitică.
