Ecologie ne-a trebuit! China duce lupta comercială în Europa

Decizia Chinei de a restricționa exporturile critice de minerale va afecta sectoare cheie în cadrul efortului Uniunii Europene de decarbonizare a economiei sale și demonstrează limitele aspirațiilor occidentale de a schimba lanțurile de aprovizionare dincolo de puterea de acțiune a factorilor de decizie politică de la Beijing.

China este cel mai mare producător mondial al celor două minerale, galiu și germaniu, care vor face obiectul unor restricții la export luna viitoare și care sunt esențiale pentru industriile semiconductorilor, telecomunicațiilor și vehiculelor electrice. Potrivit Bloomberg,UE își procură 71% din galiu din China și 45% din germaniu.

Măsura survine la câteva săptămâni după ce UE a prezentat o nouă strategie de securitate economică, care vizează supravegherea exporturilor de tehnologie critică și care ar putea limita investițiile în străinătate în numele securității naționale. Face  parte dintr-un efort tot mai mare în cadrul blocului de a consolida instrumentele de securitate, în condițiile în care țări precum China și Rusia folosesc din ce în ce mai mult comerțul și controlul liniilor de aprovizionare critice pentru a promova obiective politice și chiar militare.

„Acțiunea Chinei este o reamintire dură a celui care are avantajul în acest joc”, a declarat Simone Tagliapietra, cercetător la think-tank-ul Bruegel din Bruxelles. „Realitatea crudă este că Occidentul va avea nevoie de cel puțin un deceniu pentru a se “de-risca” din lanțurile de aprovizionare cu minerale ale Chinei”.

UE a primit o lecție usturătoare atunci când Rusia a invadat Ucraina anul trecut, declanșând o inflație galopantă și temeri că industrii întregi s-ar putea prăbuși, în timp ce blocul comunitar se grăbea să găsească noi surse de aprovizionare cu petrol și gaze. Statele membre au fost dezbinate cu privire la modul în care să răspundă Moscovei, unele  fiind excesiv de dependente de țițeiul și gazele rusești ieftine.

Aceeași dinamică se manifestă și în ceea ce privește politica UE față de China, anumite națiuni nefiind dispuse să își pună în pericol relația comercială cu cea de-a doua mare economie a lumii.

Piața chineză de 6,8 trilioane de dolari este o destinație esențială pentru exporturile europene de automobile, produse farmaceutice și utilaje. Producătorii germani Volkswagen, Mercedes-Benz  și BMW au construit zeci de fabrici în China și  vând în prezent mai multe vehicule în China decât pe orice altă piață.

Statele Unite au făcut presiuni pentru ca Europa să adopte o poziție dură față de Beijing, iar președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, s-a grăbit să susțină că blocul comunitar trebuie să se „decupleze” de China, dar fără a se ajunge la o „decuplare” în toată regula.

În martie, UE a lansat Legea privind materiile prime critice pentru a facilita finanțarea și autorizarea noilor proiecte de minerit și rafinare și pentru a încheia alianțe comerciale în vederea reducerii dependenței blocului față de furnizorii chinezi. De asemenea, SUA și Europa au încercat să înființeze un „club al cumpărătorilor” pentru a încheia acorduri de aprovizionare și parteneriate de investiții cu țările producătoare.

Comisia Europeană ar putea face față noilor restricții la export impuse de China prin intermediul procedurilor de soluționare a litigiilor la Organizația Mondială a Comerțului, cu sediul la Geneva.

Cu toate acestea, un astfel de litigiu ar putea dura ani de zile pentru a parcurge drumul prin organismul de soluționare a litigiilor al OMC, care este parțial disfuncțional. În plus, afirmația Chinei conform căreia măsurile sunt necesare pentru securitatea națională ar putea declanșa o lacună a OMC care permite guvernelor să ia „orice acțiune pe care o consideră necesară pentru protejarea intereselor sale esențiale de securitate”.

Dar, în ceea ce privește UE, o escaladare a tensiunilor ar putea amenința capacitatea blocului de a-și transforma economia pentru a deveni mai ecologică. Acordul verde, al cărui obiectiv este de a face ca regiunea să devină neutră din punct de vedere climatic până în 2050, va necesita accesul la cantități masive de materiale esențiale utilizate în toate domeniile, de la panouri solare la vehicule electrice.