Drumul minat spre tranziția energetică

Minat, pentru că ritmul schimbării în lumea modernă este adesea rapid și amețitor. Tehnologiile care fac parte integrantă din viața noastră pot, într-o clipă, să devină redundante și irelevante.

Energia este un sector în care inovația și noile idei contează foarte mult, deoarece țările și companiile încearcă să găsească modalități de a trece la o societate bazată pe surse regenerabile, cum ar fi eolianul și solarul, mai degrabă decât pe combustibilii fosili precum cărbunele, petrolul și gazele naturale.

Dar este o cursă plină de riscuri, iar piețele nu par să fi învățat din alte revoluții tehnologice.Thomas Hohne-Sparborth, șeful departamentului de cercetare în domeniul sustenabilității de la Lombard Odier, a evidențiat schimbările uriașe care au loc în domeniul tehnologiilor cu emisii reduse și zero de carbon și, prin extensie, în societate.

„Am văzut revoluții industriale în trecut, inclusiv tranziții energetice în trecut.Ceea ce vedem cu adevărat acum este transformarea completă a întregii noastre economii.”În bine? Se speră. Prea rapid? Cu siguranță, da.

Această cerere uriașă a economiei, modul în care este folosită energia în industrii, gospodării și combustibilul pentru mașini, avioane și nave – trebuie să fie transformat radical. Și pentru asta sunt necesare investiții de ordinul trilioanelor de dolari.

Sumele discutate sunt într-adevăr amețitoare. Anul trecut, raportul „World Energy Outlook 2022” al Agenției Internaționale pentru Energie a declarat că investițiile în energie curată ar putea depăși 2.000 de miliarde de dolari pe an până în 2030, ceea ce reprezintă o creștere de peste 50% față de prezent.

La discuțiile Forumului Economic Mondial de săptămâna trecută de la Davos, Elveția, consensul analiștilor invitați a fost sugestiv. Tranziția energetică necesită schimbări structurale de anvergură, tehnologiile curate și electrificarea nu se pot implementa în 10 ani – și nici nu vor fi disponibile pentru toată lumea.

Intervalele de timp sunt mult prea lungi pentru apariția unei tehnologii noi, net superioare, care să devină competitivă în ceea ce privește investițiile și costurile.

Sectorul corporativ și consumatorii  nu par dispuși să se arunce cu capul înainte într-o “decarbonizare” completă de dragul unei tranziții energetice mult prea îndepărtată și costisitoare. Și, mai ales, impusă cu forța de factorii politici.