Diferența dintre țările sărace din UE și țările bogate ar putea fi rezumată sec: săracii muncesc mult pe bani puțini, iar bogații muncesc puțin pe bani mulți. Potrivit Eurostat, cetățenii din Grecia, Bulgaria, Polonia și România au înregistrat cel mai mare număr de ore lucrate într-o săptămână, la polul opus al clasamentului situându-se Olanda, Austria, Germania, Danemarca, Belgia, Franța, Italia și Spania.
Mitul salariilor mici cauzate de muncă mai puțină a fost spulberat de statisticile Eurostat. Potrivit acestora, cei care muncesc cel mai mare număr de ore au și salariile cele mai mici, în timp ce de veniturile consistente beneficiază cetățenii europeni cu cele mai puține ore lucrate. În 2024, săptămâna medie de lucru la nivelul UE a durat 36,0 ore. Aceasta a variat în UE, de la 32,1 ore efective de muncă în Olanda la 39,8 în Grecia. Astfel, țările cu cea mai lungă săptămână de lucru au fost Grecia (39,8 ore), Bulgaria (39,0), Polonia (38,9) și România (38,8), urmate de Slovenia (38), Portugalia (37,5) și Ungaria (37,4). În schimb, dintre țările UE, Olanda a avut cea mai scurtă săptămână de lucru (32,1 ore), urmată de Austria, Germania și Danemarca (toate cu 33,9 ore), Belgia (34,5), Franța (35,8), Italia (36,1) și Spania (36,4).
În UE, în 2024, 37,3% dintre persoanele angajate lucrau în medie între 40,0 și 44,5 ore într-o săptămână, în timp ce doar 7,2% au înregistrat mai puțin de 20 de ore efective de muncă pe săptămână, la locul de muncă principal. Intervalul 40,0-44,5 al orelor de lucru efective reprezintă cea mai mare pondere în majoritatea țărilor, cu câteva excepții precum Irlanda, Finlanda, Belgia, Franța și Danemarca, unde cea mai mare pondere a angajaților a fost pentru intervalul de 35,0-39,5 ore medii lucrate pe săptămână.
Diferențe mari între țări
Același interval de ore (40,0 până la 44,5) a arătat cele mai mari diferențe între țări. Potrivit Eurostat, cele mai mari cote au fost înregistrate în Bulgaria (84,5%), România și Letonia (78,0%). Cote mari au fost raportate și în Lituania, Polonia, Ungaria, Slovenia, Estonia, Grecia și Malta. La polul opus, cele mai mici ponderi au fost înregistrate în Belgia (15,6%), Franța (13,4%) și Danemarca (11,7%). În topul statelor cu cei mai puțini cetățeni care au lucrat între 40 și 44,5 ore pe săptămână s-au situat și Finlanda, Olanda, Austria, Irlanda, Germania și Suedia.
În UE, în 2024, bărbații care erau angajați cu normă întreagă lucrau 39,6 ore pe săptămână, comparativ cu 37,7 ore pentru femeile din același grup. Pentru femei, cea mai lungă săptămână de lucru a fost găsită în Letonia (39,3 ore), urmată de Bulgaria, Grecia (ambele 39,1) și Lituania (39,0). Cea mai scurtă săptămână de lucru pentru femei a fost detectată în Olanda (35,1 ore), urmate de Finlanda (35,9), Irlanda (36,1) și Belgia (36,4). Cele mai semnificative diferențe între sexe, între țările UE, s-au constatat în Grecia – cu 42,4 ore săptămânale lucrate pentru bărbați și 39,1 pentru femei, Italia – cu 39,8 ore pentru bărbați și 36,9 pentru femei, Luxemburg – cu 39,1 pentru bărbați și 36,6 pentru femei, Irlanda – cu 39,9 pentru bărbați și 31,1 pentru femei, și Olanda, cu 38.6 pentru bărbați și 35.1 pentru femei. În România, diferența numărului de ore lucrate dintre bărbați și femei este aproape insesizabilă.
Angajații din agricultură, pe primul loc
Durata săptămânii medii de lucru măsurată în ore efective de muncă variază în diferite sectoare de activități economice. În anul 2024, activitățile economice care au înregistrat cea mai lungă săptămână de lucru au fost agricultură, silvicultură și pescuit (41,2 ore efective de lucru), mine și cariere (38,8) și construcții (38,7). Activitățile gospodăriilor ca angajatori (26,7 ore efective de lucru), educație (31,9) și arte, divertisment și recreere (32,9) au înregistrat cele mai scurte săptămâni de lucru. Când se analizează diferite grupuri de ocupații, lucrătorii calificați din agricultură, silvicultură și pescuit (42,1 ore efective de lucru), manageri (40,9) și ocupațiile forțelor armate (39,9) au avut cele mai lungi săptămâni de lucru medii din UE în 2024. În schimb, lucrătorii cu ocupații elementare (31,6 ore efective de lucru), lucrătorii de sprijin (34,0) și lucrătorii de servicii și vânzări (34,7) au avut cele mai scurte săptămâni de lucru, mai arată Eurostat.