Dolarul nu are egal - iar Washingtonul este dispus să folosească această pârghie ori de câte ori poateCeva foarte ciudat se întâmplă în sfera economică. Yenul japonez se află într-o scădere abruptă față de dolarul american, în timp ce acesta din urmă spulberă aproape toate celelalte monede importante.
O explicație este rezistența surprinzătoare a economiei americane. Deși o mare parte din datele pozitive care apar sunt determinate de intervenționismul guvernamental mai degrabă decât de sănătatea structurală a economiei țării, există anumiți factori care oferă un avantaj strategic.
În primul rând, sectorul energetic american în plină expansiune.Statele Unite sunt în prezent cel mai mare producător de țiței din lume și un jucător important în domeniul gazelor naturale, furnizând energie la prețuri accesibile unui sector de producție în revenire.
Dacă luăm în considerare, de asemenea, sprijinul guvernamental, cum ar fi Legea privind reducerea inflației și oportunitățile de investiții în inteligența artificială și în domenii conexe, nu este surprinzător faptul că un număr tot mai mare de companii, în special din Europa, iau în considerare relocarea producției în SUA.
China, adevărata țintă
Totuși, în spatele tuturor acestor aspecte se află și considerații mult mai ample. Un dolar puternic este un instrument puternic pentru a face față inamicilor Washingtonului și poate provoca ravagii în economiile naționale fără a fi nevoie să tragă un singur foc de armă.
În timp ce titlurile din presa financiară se concentrează asupra Japoniei, adevărata țintă a acestor politici este China.
După cum au subliniat Albert Marko și Tony Nash de la blogul geopolitic Cloak & Dagger, fluctuațiile yenului „au implicații profunde, în special pentru China (…). Aceste tensiuni ar putea perturba planurile de redresare economică ale președintelui Xi Jinpung, exacerbate de factori precum creșterea prețurilor la aur și un dolar ridicat, care ar putea secătui lichiditățile din sistemul bancar chinezesc”.
O observație similară vine de la economistul Brad Setser: „Un yuan mai slab nu este un semn de putere. Va duce la întrebări cu privire la faptul că economia Chinei este atât de puternică pe cât credeau oamenii”.
În condițiile în care dolarul zdrobește yenul, economia japoneză suferă, dar acest lucru creează oportunități pentru industriile sale de export, stimulând relocarea capacităților de producție din China în Japonia.
S-a tot vorbit despre sfârșitul dolarului american ca monedă dominantă a lumii și nu există nicio îndoială că există unii care și-ar dori acest scenariu. Dar, după cum au arătat ultimele săptămâni, pentru moment, dolarul nu are egal – iar Washingtonul este dispus să folosească această pârghie ori de câte ori poate.
Un articol confuz cu speculatii venite din ceata.
Clarificare: 1 intarirea dolarului nu are cum sa afecteze yuoanul chinezesc deoarece acesta este fixat/peged pe dolarul american, cand dolarul este mare si yuoanul se mareste si invers.
2. Oricat de ieftin ar deveni yenul japonez, Japonia nu are cum sa devina noua locatie a productiei mondiale deoaarece Japonia nu are nici resursele si nici relatiilecomerciale de achizitie a acestor resurse, necesare unei asemenea intreprinderi utopice[doar in mintea unor economisti visatori care il inspira pe Raducu Jacota].
3.Chestia ca SUA este debordanta in resuse de gaz si petrol este o mare gogorita, Biden este injurat acasa ca SUA inca mai consuma din rezervele strategice ale SUA de petrol care au ajuns la 40% si nu incearca macar sa recupereze/cumpere petrol pentru rezerva nationala. Iar gazul de sist produce moarte si dezastru in zonele de exploatare Wets Virginia, Virginia si Nord Carolina.
Dragutul de Raducu ar trebui sa inceteze sa ne ia de prosti, sa se documenteze din surse demne de incredere stiintifica si s’o termine cu economistii lui de la „Cloak & Dagger” – „Pelerina si Pumnalul”- un site al plosnitelor propagandiste. cunoscut ca atare de toata lumea mai putin de Raducu. Albert Marko și Tony Nash, niste nimeni, de la blogul geopolitic Cloak & Dagger mint cat ii tin plamanii, ca oricum creier nu au, inchipuidu-si ca ii crede cineva, cu exceptia lui Raducu.
https://www.magzter.com/AU/Cloak-&-Dagger-Magazine/Cloak-&-Dagger-Magazine/Sports/
Cand tiparnita de dolari e pornita de ani de zile, sa mai crezi in puterea dolarului e o dovada de prostie. A, americanii o mai pot tine langa pe chestia tiparnitei ajutandu-se de propaganda, dar si asta va avea un sfarsit. Chestia urata e ca daca incoltesti o fiara salbatica si te astepti sa nu te muste, gresesti amarnic. Fiara asta a dolarului are butoane rosii prin birouri.
Domnu’ ziarist, fiindca ma simt marinimos, ia d-aci: https://geopoliticaleconomy.com