Doi ani de luptă împotriva inflației: s-a ales praful de credibilitatea băncilor centrale

Iunie a fost o lună extraordinară pentru lumea bancherilor centrali, o lună care ar putea fi amintită ca un moment definitoriu pentru credibilitatea lor și pentru perspectivele privind inflația, creșterea și inegalitatea.

Rareori asistăm la o astfel de combinație de evenimente în decurs de câteva zile, scrie Financial Times. Banca Angliei a surprins piețele prin creșterea ratelor dobânzilor pentru a 13-a oară consecutiv, cu un procent neașteptat de mare, de 0,50 puncte procentuale.

Banca Centrală Europeană a majorat dobânzile și a semnalat că vor urma și mai multe, în ciuda contracției economiei zonei euro și a semnalelor de prudență din partea indicatorilor principali.

Băncile centrale ale Australiei și Canadei, ambele monitorizate îndeaproape pentru perspectivele lor în materie de politică monetară, au reluat creșterile de rate după o pauză în ciclurile lor de înăsprire.

Băncile centrale din Norvegia și Elveția au continuat pe calea creșterii ratelor. Iar noul lider al băncii centrale din Turcia s-a îndepărtat cu îndrăzneală de poziția de politică monetară derutantă susținută de președintele țării, majorând brusc ratele.

În schimb, Rezerva Federală a SUA a ales să nu majoreze ratele, în ciuda faptului că oficialii și-au majorat previziunile privind inflația și au orientat piețele către o perioadă prelungită creștere a  dobânzilor.

Această combinație de evenimente este departe de a fi obișnuită. În contextul unei bătălii de doi ani împotriva inflației,  prezintă o situație confuză și derutantă, care aruncă o imagine negativă asupra băncilor centrale. Multe atrag acum furia politicienilor și a cetățenilor obișnuiți, presați de creșterea prețurilor și a ratelor ipotecare.

Vine stagflația?

Tema care stă la baza tuturor acestor evoluții este persistența inflației. A condus la un consens în rândul băncilor centrale potrivit căruia ratele dobânzilor trebuie să rămână ridicate pentru o perioadă mai lungă de timp. Chiar și pauza Fed este una temporară.

În consecință, piețele financiare anticipează din ce în ce mai mult o perioadă de stagflație – în care o economie se caracterizează printr-o creștere stagnantă și o inflație încă ridicată.Acest lucru nu numai că amplifică accentul pus pe băncile centrale, dar subminează autonomia politică de care este nevoie cu disperare pentru a restabili eficiența monetară și credibilitatea publică.

După cum se menționează în recentul raport anual al Băncii Reglementelor Internaționale, este posibil ca țările să „testeze deja limitele a ceea ce s-ar putea numi regiunea de stabilitate”.

Din nefericire, băncile centrale poartă o responsabilitate semnificativă pentru această situație – și ar putea deveni și mai problematică în cazul în care va avea loc o reaprindere a inflației bunurilor.

Două inițiative suplimentare sunt necesare de urgență

În primul rând, o abordare politică foarte bine gândită, care să mențină stabilitatea fiscală, îmbunătățind în același timp, în mod esențial, capacitatea de reacție a ofertei, productivitatea, funcționarea pieței forței de muncă și coordonarea la nivel regional/global.

În al doilea rând, ar trebui să existe o evaluare cuprinzătoare la nivel înalt a unor bănci centrale de către organisme independente numite de guverne,  gestionând  procesele de elaborare a politicilor acestora. O astfel de abordare cuprinzătoare și corectivă este esențială pentru ca băncile centrale să își aducă aportul la eforturile atât de necesare pentru a asigura prosperitatea economică pe termen lung, bunăstarea socială și o stabilitate financiară reală.