De ani de zile, profiturile uriașe asigurau că “titani ai tehnologiei” precum Elon Musk, Jeff Bezos și Mark Zuckerberg sunt vizionarii secolului XXI, nu hackeri corporatiști de modă veche – tocmai de aceea știrile despre concedierile în masă de la Twitter, Amazon și Meta Platforms sunt atât de șocante.
Aceste concedieri marchează o renaștere a unor strategii corporative demult discreditate. Dacă această tendință continuă, istoria sugerează că acești lideri din Big Tech își vor lăsa companiile grav afectate, în cel mai bun caz.
Concedierile în masă își au originea în secolul al XIX-lea, când marile întreprinderi industriale făceau față recesiunilor financiare sau simplelor fluctuații sezoniere prin reducerea salariilor, deși adesea îi reangajau pe muncitori la revenirea vremurilor bune.
Până la sfârșitul anilor 1800, industriile grele, cum ar fi cea siderurgică, dornice să reducă dependența de muncitori, au început să instaleze utilaje care să economisească forța de muncă în întreaga fabrică. Aceste măsuri au reușit să sporească profiturile și productivitatea, reducând în același timp puterea forței de muncă calificate și organizate.
Dar ceva interesant s-a întâmplat pe parcurs. Managerii intermediari care controlau din ce în ce mai mult aceste organizații complexe au recunoscut că angajarea și concedierea unui număr masiv de lucrători impunea costuri de tranzacție semnificative pentru firmele lor. Renunțarea la mii de lucrători doar pentru a încerca să îi atragă înapoi câteva luni sau ani mai târziu nu era eficientă.
Și-au făcut debutul noi „departamente de personal”, care se străduiau să limiteze fluctuația angajațiilor și să creeze căi de promovare.
Ca urmare, notează Bloomberg, stabilitatea locului de muncă – și atașamentul pe viață față de o singură firmă – a devenit treptat norma atât pentru muncitorii cu gulere albe, cât și pentru muncitorii cu gulere albastre.
Acest sistem a atins apogeul în anii 1950 și 1960, datorită, în parte, unei mișcări sindicale puternice și unui angajament politic pentru ocuparea integrală a forței de muncă.Și apoi lucrurile s-au prăbușit. Întreprinderile americane, incapabile să facă față concurenței străine, au rămas tot mai mult în urmă.
În anii 1970, companiile au început să își reducă forța de muncă în speranța de a-și recăpăta avantajul competitiv. Aceste disponibilizări, la giganți industriali precum Boeing și General Motors au provocat indignare în întreaga țară, în special după ce angajații cu gulere albe și managerii de mijloc au devenit și ei ținte.
Poveștile sfâșietoare ale angajaților concediați chiar înainte de pensionare au devenit ceva obișnuit. Cu toate acestea, cei mai mulți directori au vândut aceste reduceri acționarilor ca fiind o necesitate. Dar, până la sfârșitul anilor 1980, vocile divergente au început să indice un adevăr incomod: în ciuda costurilor umane, reducerea numărului de angajați nu aducea beneficiile așteptate.
Studii din 1991, 1994, 1997 și 2008, realizate în rândurile directorilor care au efectuat concedieri în masă au arătat că mai mult de jumătate dintre companii au înregistrat un declin al productivității după reduceri de personal.
Dar ideea că reducerea numărului de salariați ar putea restabili profitabilitatea era pur și simplu prea atrăgătoare pentru a fi abandonată peste noapte.
Acest lucru descrie exact Meta, Twitter și Amazon. Ele nu sunt General Motors, cu investiții masive în mașini-unelte, roboți și fabrici. Însă capitalul acestor companii de tehnologie este aproape în întregime legat de angajații lor. În afară de acei ingineri de software și moderatori de conținut, nu au cu adevărat prea multe bunuri materiale.
Dar nimic din toate acestea nu i-a împiedicat pe domnii Musk, Zuckerberg și Bezos să meargă înainte ca și cum ar fi proprietari de plantații. După ce Musk a redus la jumătate forța de muncă de 7.000 de persoane de la Twitter în această lună, Zuckerberg a anunțat 11.000 de concedieri la Meta. Amazon dă afară 10.000 de angajați.
Se poate spune că directorii corporatiști care au urmărit o strategie de concedieri în masă își vor primi răsplata: propria concediere după lăcomia lor.
