China a dezvoltat o infrastructură puternică pe tot continentul african pentru a forma o coaliție solidă care să se confrunte cu Statele Unite și cu orice adversar care ar putea împiedica acest efort.
O astfel de coaliție are puțin sau deloc de-a face cu războaie prezente sau viitoare, ci mai degrabă va asigura suveranitatea chineză asupra mai multor teritorii și ape disputate.
Chinezii au cele mai bune informații despre aproape toți liderii din Africa și guvernele acestora: nu au nevoie să negocieze cu ei, deoarece știu ce vor. Acordă împrumuturi țărilor în curs de dezvoltare, adesea pentru proiecte de infrastructură, iar aceste țări se trezesc ulterior împovărate de datorii mari pe care se străduiesc să le ramburseze. Aceste împrumuturi sunt adesea însoțite de rate ridicate ale dobânzii și de perioade scurte de plată.
În cazurile în care statele africane nu își pot rambursa datoriile, există riscul ca China să preia controlul asupra activelor strategice sau a proiectelor de infrastructură drept garanție. Cele mai multe dintre aceste țări vor intra în incapacitate de plată din cauza creșterii raportului datorie/PIB.
Influența economică a Chinei poate afecta alegerile politice, modelele de vot în forurile internaționale și alinierea la interesele geopolitice ale Chinei.De asemenea, gigantul asiatic se folosește de prezența în Africa pentru a influența voturile în Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite în privința teritoriilor disputate și a Mării Chinei de Sud.
Pe de altă parte, abordarea Statelor Unite față de Africa a evoluat puțin de-a lungul timpului, concentrându-se mai mult pe securitate și pe eforturile de combatere a terorismului. Cu toate acestea, în ultimii ani s-a pus un accent mai mare pe angajamentul economic, comerț, investiții și dezvoltare durabilă.
De asemenea, companiile americane sunt încurajate să investească în Africa, în special în sectoarele energiei, infrastructurii și tehnologiei. Dar condițiile și costurile pe care le stabilesc sunt uneori prea scumpe în comparație cu oferta chineză. Problema este că Washingtonul nu are politici clare privind Africa, ci mai degrabă încercări nereușite să țină departe China(și Rusia) de continent.
În general, națiunile africane consideră strategiile economice ale Occidentului ca pe o altă pârghie de „neo-colonizare” și nu văd beneficii din asocieri cu giganții corporativi.
Chiar dacă și China deține astfel de giganți, folosește diplomația împrumuturilor pe termen lung pentru a-și consolida poziția în majoritatea Africii. Diplomația banului este cea mai eficientă formă de colonialism.