Dictatura Net Zero

Negocierile de ultimă oră privind schimbările climatice de la summitul COP 28(Dubai) se concentrează asupra unui proiect care propune o cale de urmat în ceea ce privește chestiunile controversate legate de combustibilii fosili.

Calea de urmat înseamnă “reducerea utilizării combustibililor fosili” în ceea ce ar fi primul angajament de acest fel la nivel global. Dar nu e ultima prostie.

Președinția Cop28 din Emiratele Arabe Unite a descris proiectul de text ca fiind un „pas înainte uriaș” care reflectă ambițiile sale pentru summit. Prin urmare, o țară care se bazează pe resursele sale de petrol și gaze naturale se înhamă la isteria climatică. Asta e ironia dictaturii Net Zero – subminarea siguranței energetice de către cei care au făcut-o să funcționeze.

Mai mulți actori cheie fac presiuni pentru un limbaj mai dur, cum ar fi o „eliminare treptată” a combustibililor fosili, care fusese inclusă într-un proiect anterior.

Cuvintele sunt „reducerea atât a consumului, cât și a producției de combustibili fosili într-o manieră justă, ordonată și echitabilă, astfel încât să se ajungă la un nivel net zero până în 2050, în conformitate cu datele științifice”.

Greșit, activismul climatic nu se bazează pe știință. Este o ideologie păguboasă care  promovează scenarii apocaliptice absurde. O lume fără combustibili fosili ar deveni o nouă Epocă de Piatră populată de adepți ai  Gretuței Thunberg.

Noroc cu  Germania care a subliniat că petrolul și gazele au un „viitor viabil”. Și  Uniunea Europeană nu pare să accepte reducerea utilizării combustibililor fosili. Încă trage ponoasele crizei energetice de anul trecut, când Rusia a închis robinetele Gazprom.

Un anume Bob Ward,  de la Institutul Grantham, insistă că “producția și consumul de combustibili fosili trebuie reduse”. Este tipul de activist care nu se mai obosește să caute „dovezi științifice” – isteria climatică e literă de lege.

Ce mai contează nevoile energetice ale majorității țărilor lumii? Ce mai contează inegalitatea aprovizionării cu energie? Dictatura Net Zero, la fel ca orice dictatură, nu se bazează pe echitate.

În loc să i se închidă gura, grupul de  „experți climatici” din cadrul ONU proclamează de la sine putere că atingerea obiectivului-cheie al lumii de limitare a creșterii temperaturii la 1,5 grade Celsius peste nivelurile preindustriale ar implica o reducere de 95% a utilizării cărbunelui, 60% a petrolului și 45% a gazelor naturale.

Activiștii climatici  au prozeliți, dar este de datoria țărilor responsabile de viitorul energetic să-i măture de pe scena globală.