De la vodcă la mingi de baschet. Cum „Made in China” a devenit American Gospel

Pe 25 octombrie 1976, omul de afaceri american Charles Abrams s-a deplasat la South Street Seaport din New York pentru a întâmpina un vas încărcat cu vodcă chinezească. Abrams a transformat acest moment într-un eveniment de marketing elaborat. Portul a fost împodobit cu un balon reprezentând o replică a unei sticle de înălțimea unei clădiri cu trei etaje.

 Balonul pendula deasupra unui grup de 80 de persoane, inclusiv comisarul pentru porturi și terminale din New York, Louis F. Mastriani, care se adunaseră pentru a sărbători importurile. Great Wall Vodka era pregătită să inunde piața americană.

Abrams a făcut parte dintr-o nouă generație de afaceriști care au început să facă comerț cu China după mai bine de 20 de ani de izolare în timpul Războiului Rece, relatează Foreign Policy.  Au pus în mișcare o transformare fundamentală în ceea ce înseamnă însăși piața chineză: dintr-un loc de vânzare a produselor americane într-un loc de muncă ieftină. Și au reușit să promoveze o acceptare culturală a cuvintelor „Made in China” pe etichetele bunurilor de consum curent.

Două corporații americane se foloseau de superputerile comuniste

Abrams a cultivat cu grijă exclusivitatea Great Wall Vodka. Chiar dacă reclamele sale precizau că este “cea mai  scumpă vodcă din lume”, un rival comercial făcea o afirmație similară. PepsiCo, care a importat vodca rusă Stolichnaya, și-a promovat propria băutură ca fiind „cea mai scumpă vodcă vândută în America”.

De fapt, costurile de vânzare cu amănuntul ale Great Wall Vodka erau cu un dolar mai mari, iar pentru Abrams acest lucru era suficient. El și-a angajat avocați și în aprilie 1977 a dat în judecată PepsiCo, cerând daune de 5 milioane de dolari.

Companiile și-au rezolvat disputa în noiembrie 1977, când instanța a ordonat PepsiCo să „înceteze imediat și să se abțină” de la utilizarea oricărui limbaj care să sugereze că vodca sa era cea mai scumpă. Nu a fost obligată să plătească despăgubiri.

Cu un senzaționalism ironic, The Review a scris că „China și Rusia sunt în prezent implicate într-o nouă zonă de dispută extrem de volatilă”.  „China și Uniunea Sovietică sunt angajate într-o competiție aprinsă în barurile și magazinele de băuturi alcoolice din SUA”, a punctat și Wall Street Journal.

Ironia a fost într-adevăr remarcabilă. Două corporații se foloseau de superputerile comuniste pentru a concura pentru titlul de cei mai de succes capitaliști din cea mai bogată economie a lumii.

Dincolo de box, Don King a promovat cultura spectacolului în jurul comerțului cu China.

Don King, unul dintre cei mai renumiți promotori de box din Statele Unite, a încurajat, de asemenea, cultura spectacolului în jurul comerțului cu China. Tot în 1976, a organizat o recepție în apartamentul său luxos din Manhattan, situat la etajul 67 al Rockefell Center, și a anunțat că a înființat o nouă companie de import de articole sportive din China: Don King Friendship Sports Clothes and Goods Corp. Urma să fie o subsidiară a China Trade, deținută de  Abrams.

Invitații au băut Great Wall Vodka și au au început să se joace cu mingile de baschet și de volei de fabricație chineză.

Spre deosebire de vodca lui Abrams, echipamentul sportiv importat de King nu avea prea multe caracteristici chinezești specifice. Oricât de mult ar fi lăudat King natura „mistică” a unei mingi de baschet fabricate în China, costurile mai mici cu forța de muncă reprezentau adevărata atracție a acestor importuri.

Cu toate acestea, este demn de reținut că spectacolele de marketing ale celor doi bărbați au alimentat o schimbare culturală în Statele Unite:  au reformat China din dușman al Războiului Rece în partener comercial – de la „China Roșie” la „Made in China”.