De ce plătim cel mai mare preț la energie? România are în sistem minus 2.400 MW

Transelectrica s-a bazat, pentru adecvanța sistemului energetic național, pe un plus de capacități nou instalate de peste 1.500 MW, în perioada 2020-2024. Șocul cel mare a fost că în acești ani capacitățile de producție s-au redus cu aproape 2.500 MW. Această puternică dezechilibrare, care se manifesta în special în vârfuri de consum, a fost acoperită de importuri, fapt care a dus la cele mai mari prețuri ale energiei electrice.

Dacă la 1 ianuarie 2020 puterea instalată în SEN totaliza 20.696 MW,  la jumătatea lunii februarie 2024, puterea instalată a scăzut la 18.285,38 MW. Pentru adecvanța sistemului, Transelectrica se baza pe o creștere a capacităților nou instalate, în perioada 2020-2024, cu 1.523  MW. Astfel, la hidrocarburi se aștepta o creștere cu 545 MW, la hidroenergie, cu 378 MW, la eolian, cu 400 MW, la fotovoltaice, cu 100 MW și la biomasă, o creștere cu 100 MW.

În realitate, însă, singura creștere de capacitate s-a raportat la fotovoltaice, cu un plus de 213,3 MW în toți acești ani. În rest, la termocentralele pe cărbune au dispărut din sistem 2.024,8 MW, la centralele pe hidrocarburi (gaze) s-a înregistrat o scădere cu 554,57 MW, la hidroenergie cu 66 MW mai puțin, la eolian, un minus de 2,91 MW, iar la biomasă, un minus de 30,73 MW. Per total, au ieșit din sistem 2.447,71 MW, în loc să intre 1.523 MW.

Consecințele scăderii capacităților de producție s-au văzut clar. România are unul dintre cele mai mari prețuri la energia electrică din UE, în contradicție cu cea mai scăzută putere de cumpărare din statele membre.

Cu un an înainte de anularea plafonării prețurilor la energie, Guvernul nu a reușit să rezolve problema capacităților de producție, limitându-se doar la a lansa scheme de finanțare pentru fotovoltaice și eoliene. Marele blocaj s-a produs la racordarea în sistem, pentru că sunt necesare lucrări de modernizare și extindere a rețelelor, ceea ce înseamnă bani foarte mulți și timp de execuție extrem de îndelungat.

Socoteala de acasă, diferită de cea din târg

Potrivit Planului de Dezvoltare a RET perioada 2020 – 2029 al Transelectrica, pentru perioada 2025-2029 erau prevăzute proiecte de reabilitare şi grupuri noi, care însumau o putere netă disponibilă de circa 545 MW, exclusiv proiectele bazate pe regenerabile.

Proiectele de grupuri noi includeau grupuri noi pe gaze naturale: turbine cu gaze sau ciclu combinat, de condensaţie (Compania Romgaz derulează un proiect de investiții într-o centrală pe gaze naturale cu ciclu combinat la Iernut, cu capacitatea instalată de 430 MW) sau cogenerare (Oradea, Govora, Palas), finalizarea unor centrale hidroelectrice aflate în diferite stadii de execuţie,  alte grupuri noi intermitente: eoliene, solare (fotovoltaice), precum și alte grupuri noi RES pe biomasă. În scenariul de referință, la nivelul anului 2029 este pus în funcțiune grupul 3 nuclear la Cernavodă și o capacitate de stocare de 1000 MW (centrala hidroelectrică, cu acumulare prin pompaj Tarnița), capacitatea totală din surse regenerabile (exclusiv hidro), ajungând la 7.100 MW,  susținea Transelectrica. În scenariul real, niciunul dintre aceste proiecte nu va fi finalizat până în 2029 și nici măcar în 2031.

Presiune pe sistem

În acest context, Ministerul Energiei a elaborat un proiect de ordonanță de urgență prin care obligă producătorii să susțină integral consumul de energie al Republicii Moldova.

Astfel, potrivit actului normativ, în cazurile în care Republica Moldova nu poate să-și asigure consumul național de energie electrică prin producție proprie, producătorii de energie electrică au obligaţia să încheie contracte bilaterale, în limita cantităţilor disponibile, altele decât cele vândute conform mecanismului de achiziţie. Prețul impus de statul român va fi tot 450 lei MWh, la care se adaugă costul certificatelor de CO2, după caz. ”Energia electrică vândută în aceste condiţii acoperă exclusiv necesarul de consum al consumatorilor finali din Republica Moldova”, susține Ministerul Energiei.