De ce credem în aur. Toată lumea îl vrea

Poate că această fascinație nu ar trebui să surprindă: aurul este mai ușor de înțeles decât acțiunile sau obligațiunile, deoarece îl putem ține literalmente în palmă.

Obligațiunile s-au prăbușit, sectorul imobiliar este în scădere și chiar și bursa americană nu se ridică la nivelul creșterii de două cifre pe care aurul a reușit să o înregistreze.

Valoarea

Totuși, nu lipsesc scepticii care sunt nedumeriți de popularitatea aurului, deoarece metalul nu are valoare ca activ, relatează UnHerd. În schimb, valoarea sa derivă dintr-o tautologie: vrem aur pentru că îl vrem, ceea ce înseamnă că, deoarece toată lumea îl vrea, știm că are valoare și, prin urmare, îl vrem!

După cum spunea magnatul american Warren Buffett, oamenii vor plăti o armată de oameni pentru a scoate aurul de sub pământ și, după ce vor ieși la suprafață cu minereul strălucitor, vor plăti o altă armată pentru a sta de pază și a-l proteja.

Dolarul

De fapt, cu cât lumea devenea mai modernă, cu atât mai mult creștea importanța aurului. A asigurat fundamentul economiei mondiale în perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial: dolarul american va juca rolul de pivot în sistemul Bretton Woods, fiind susținut de uriașele rezerve de aur acumulate de SUA.

În teorie, orice guvern care deținea un surplus de dolari din comerțul internațional putea, dacă dorea, să schimbe dolarii pe aurul deținut în seifurile Rezervei Federale, încasând banii la un curs fix de 35 de dolari pentru o uncie.

În practică, având în vedere că era mult mai ușor pentru guvernele care făceau afaceri între ele să transfere plățile în dolari prin conturile bancare pe care le dețineau la New York, aproape nimeni nu s-a deranjat vreodată.

Prin urmare, nu numai comerțul cu Statele Unite, ci și aproape toate schimburile internaționale s-au efectuat în dolari. Deoarece dolarul era universal acceptat – chiar și țările comuniste preferau să dețină dolari pentru schimburile lor comerciale din afara blocului sovietic – toată lumea era dispusă să îl folosească.

Dolarul reprezenta, la apogeu, aproape nouă zecimi din toate rezervele valutare deținute de băncile centrale din lume. Aproape niciuna dintre ele nu se mai obosea să dețină prea mult aur.

Dar exista o problemă evidentă cu acest aranjament. America își puteau plăti toate importurile pur și simplu prin tipărirea mai multor dolari, ceea ce a și făcut. Dar, la sfârșitul anilor ’60, când volumul de dolari în circulație la nivel mondial a depășit cantitatea de aur disponibilă pentru răscumpărare, „surplusul de dolari” a devenit din ce în ce mai greu de ignorat.

Pentru a preîntâmpina criza iminentă, președintele Nixon a renunțat la standardul aurului și a declarat că dolarul american va fi de acum înainte tranzacționat liber pe piețele valutare globale.

Refugiul

Valul de inflație din anii ’70 a însemnat că valoarea monedelor era în scădere. Aurul a devenit un refugiu popular nu doar pentru băncile centrale, ci și pentru oamenii obișnuiți. Îl cumpărau deoarece au încercat să își păstreze cât mai mult din avere în condițiile în care puterea banilor lor slăbea.

În 1979, Paul Volcker a preluat conducerea Rezervei Federale a SUA, hotărât să mențină valoarea dolarului. Următoarele trei decenii vor deveni apoi epoca „dominației monetare”, în care băncile centrale și-au afirmat independența și au folosit-o pentru a disciplina guvernele care erau prea permisive cu politicile lor fiscale. Aurul și-a pierdut din popularitate, prețul său scăzând constant. În 2000,  a atins în cele din urmă un minim de sub 300 de dolari.

Atracția

Pe măsură ce masa monetară a crescut, atracția aurului a revenit din nou. De la începutul mileniului, valoarea sa a crescut constant, atingând recent noi maxime de peste 2.000 de dolari pe uncie. Dolarul nu mai pare a fi un refugiu sigur așa cum era odată.

Pe fondul acestei incertitudini, băncile centrale se alătură cetățenilor  în acumularea unor stocuri mai mari de aur. Atracția unei piețe strălucitoare este aici pentru a rămâne. Toată lumea caută să se protejeze în mijlocul volatilității. Și aurul oferă siguranță în vremuri nesigure.