Mai mult de jumătate dintre țările în curs de dezvoltare din lume se confruntă în prezent cu probleme legate de datorii sau se îndreaptă spre ele. Se estimează că anul viitor valoarea plăților datoriei externe a țărilor cu venituri mici va fi cuprinsă între 2 600 și 3 400 de miliarde de dolari.
Această situație poate fi considerată o manifestare contemporană a colonialismului. În special, marile bănci occidentale primesc dobânzi substanțiale de la unele dintre cele mai sărace țări din Africa, Asia și din Sudul global în ansamblu. În timp ce creditorii profită de pe urma acestor dobânzi, țările îndatorate se chinuie să aloce fonduri pentru servicii esențiale, cum ar fi asistența medicală și educația.
În ultimii ani, s-a înregistrat o creștere îngrijorătoare a datoriilor nesustenabile acumulate. În prezent, 54 de națiuni se află într-o criză severă a datoriilor, cauzată în mare parte de încetinirea creșterii economice și de creșterea ratelor dobânzilor.
Din nefericire, în loc să dea dovadă de flexibilitate și să fie dispuse să amelioreze situația, bancherii și fondurile speculative insistă asupra rambursării integrale a datoriilor – inclusiv a dobânzilor.
În timp ce țările bogate din Nordul global au fost încurajate să cheltuiască resurse pentru combaterea pandemiei, situația a fost cu totul diferită pentru țările mai sărace.
Respectarea obligațiilor lor privind datoria externă a dus la redirecționarea fondurilor publice către creditorii privați din orașe precum Londra și New York.
David Malpass, fostul președinte al Băncii Mondiale, a solicitat măsuri de reducere a datoriei pentru țările mai sărace, inclusiv colaborarea cu creditorii privați. Cu toate acestea, cuvintele sale au fost întâmpinate cu scepticism, deoarece atât BM, cât și Fondul Monetar Internațional nu au reușit să adopte ele însele astfel de măsuri.
De la criza financiară din 2008, s-a înregistrat o creștere notabilă a împrumuturilor acordate țărilor cu venituri mici, în special prin intermediul obligațiunilor suverane emise în valută. Aceste obligațiuni oferă băncilor profituri semnificative.
În consecință, o cantitate imensă de bani publici din Sudul Global curge direct către centrele financiare din SUA și UE. Țările cu venituri mici au redirecționat trilioane de dolari numai pentru plata dobânzilor.
În plus, băncile centrale își impun condițiile în temeiul propriilor mandate, adesea fără a lua în considerare repercusiunile internaționale mai largi ale acțiunilor lor. Deciziile monetare sunt dominate în mare măsură de interesele țărilor dezvoltate.
Colonianismul modern înseamnă că actualul sistem financiar este configurat în mod predominant pentru a susține puterea structurală a creditorilor, acordând prioritate intereselor acestora în detrimentul națiunilor împrumutate. În consecință, aceste națiuni riscă din ce în ce mai mult să devină colonii ale datoriei, prinse într-un ciclu de îndatorare perpetuă.