Pe fondul unei creșteri economice slabe și al unei perspective bugetare în deteriorare, randamentele obligațiunilor britanice sunt acum mai mari decât au fost în ultimii aproape 30 de ani, crescând constant de câteva luni și cu aproape 1% față de anul trecut.
Cu o datorie publică de aproape 3 trilioane de lire sterline, fiecare punct procentual de creștere a dobânzii golește visteria guvernului. Nici nu există prea multe speranțe că această situație se va schimba în curând. Consecințele a două decenii de bani ieftini încep să se facă simțite. Puterea de cumpărare a scăzut.
Inflația se dovedește a fi și mai greu de combătut decât cea din alte economii dezvoltate, notează UnHerd. De asemenea, Marea Britanie depinde de creditorii externi pentru împrumuturile sale — 30 % din obligațiunile de stat fiind deținute în străinătate, comparativ cu o medie de 18 % pentru alte țări occidentale.
Surprinzător însă, investitorii par să aibă încredere în ministrul de finanțe, Rachel Reeves, că va menține echilibrul bugetar. Dar par să aibă mai puțină încredere că va reuși să relanseze economia. Pe măsură ce Marea Britanie continuă să se confrunte cu presiuni ascendente asupra costurilor dobânzilor, ei caută să-și plaseze banii în altă parte.
Banca Angliei poate controla doar ratele dobânzilor pe termen scurt, deoarece cele pe termen lung sunt determinate de ceea ce sunt dispuși să ofere investitorii.
Dacă inflația s-ar agrava semnificativ în Occident, băncile centrale nu ar avea în cele din urmă altă opțiune decât să majoreze ratele dobânzilor, posibil în mod drastic. Atunci ar putea reveni la scenariul de la sfârșitul anilor 1970, caracterizat de prăbușirea piețelor și recesiuni profunde.
Guvernele sunt instabile – cel francez pare să cadă săptămâna viitoare, cel japonez se clatină, coaliția germană se ceartă pe plan intern, iar în SUA, legendarul manager de fonduri Ray Dalio a avertizat săptămâna aceasta că țara se îndreaptă spre un autoritarism de tipul celui din anii ’30.
În Marea Britanie, sentimentul că guvernul nu reușește să ofere o direcție economiei stârnește îngrijorarea că următorul cabinet va fi condus de Nigel Farage.
Va exista o prăbușire? Posibil. Se vor complica lucrurile? Aproape sigur. Cu o astfel de incertitudine anxioasă, singura opțiune sigură ar putea fi continuarea cumpărării de aur.