Demersul global de a elimina secretul în jurul fluxurilor de bani și al proprietății activelor în scopul combaterii criminalității financiare a luat amploare de mai bine de un deceniu.
Importanța acestei sarcini a căpătat o semnificație suplimentară în acest an, când invazia armatei lui Putin în Ucraina a atras atenția asupra iahturilor, proprietăților imobiliare și a altor ascunzători offshore ale averilor oligarhilor ruși sancționați.
Așadar, este un moment ciudat pentru a arunca nisip în angrenajul acestor eforturi. Dar asta a făcut luna trecută Curtea de Justiție a Uniunii Europene, invalidând o directivă din 2018 privind combaterea spălării banilor, care permitea accesul public la registrele de proprietate efectivă, relatează The Washingon Post. Curtea a decis că directiva a reprezentat o „interferență disproporționată” în drepturile la viața privată și la protecția datelor cu caracter personal în temeiul Cartei fundamentale a UE.
Statele membre, cărora li s-a cerut să înființeze registre centrale care să indice proprietarii reali ai societăților comerciale au început să limiteze accesul la acestea.
Hotărârea a provocat consternare în rândul militanților anticorupție, încurajându-i în același timp pe adversarii unei mai mari transparențe. UE a fost un pionier în a face presiuni pentru o mai bună divulgare a informațiilor privind beneficiarii efectivi, în special de când Panama Papers din 2016 a scos la iveală modul în care persoanele bogate care se ascundeau în spatele unor rețele de societăți fantomă puteau să se implice în fraude, evaziune fiscală și alte activități ilegale.
Elveția, Australia, Insulele Cayman și Insulele Virgine Britanice au inițiative împotriva spălării banilor în curs de desfășurare, care dau semne că vor întâmpina o rezistență mai puternică în urma deciziei UE, potrivit Transparency International.
În trecut, un investigator cu sediul oriunde în lume putea accesa online registrul societăților din orice țară din UE și afla cine este beneficiarul real al unei societăți. Acum, aceeași persoană se confruntă cu perspectiva de a negocia accesul la mai mult de două duzini de sisteme diferite, care pot avea propriile interpretări despre „interesul legitim”.
Cum rămâne cu argumentul confidențialității? Hotărârea CJUE a luat naștere în urma a două cauze intentate în Luxemburg. Unul dintre reclamanți, numit WM, beneficiarul real al unei societăți imobiliare, a susținut că accesul public la informațiile din registru l-ar expune pe el și familia sa la pericole.
Este același argument care a fost folosit de birourile familiale din SUA pentru a respinge planurile privind o mai mare divulgare a proprietății efective.
Implicația și mai îngrijorătoare este că restricțiile adoptate la cererea oamenilor de afaceri care respectă legea vor fi cu siguranță folosite de către infractorii care se folosesc de libertinaj în scopuri mai nefaste.
