„Curajosul” Occident nu este în război cu Putin, dar vrea să pună mâna pe banii rușilor

Campania occidentală de presiune economică împotriva Rusiei abordează un nou domeniu: confiscarea activelor suverane. De fapt, miza este finanțarea Ucrainei.

Până în martie 2022, SUA și UE au înghețat aproximativ 300 de miliarde de dolari din rezervele băncii centrale rusești, ca represalii la invazia lui Vladimir Putin în Ucraina. Acum, țările G7 dezbat dacă să confiște aceste bunuri.

Guvernul american susține confiscarea drept „contramăsură” pentru statele „rănite” și „afectate în mod special” de războiul Rusiei. Această afirmație, relatează Financial Times,  invocă doctrina juridică internațională a represaliilor: atunci când un stat provoacă prejudicii altuia, de exemplu prin violarea teritoriului său, partea vătămată poate întreprinde contramăsuri proporționale împotriva agresorului.

Cu toate acestea, justificarea confiscării activelor statului rus are probleme: îi lipsește efectul de constrângere  și subminează ordinea bazată pe reguli, de la care guvernele occidentale nu trebuie să se abată.

Orice confiscare a rezervelor indisponibile de aproape doi ani nu îl va obliga pe Putin să pună capăt războiului său acum. În plus, excedentul de 227 de miliarde de dolari din contul curent pe care Rusia l-a înregistrat în 2022 a refăcut o parte substanțială din cel pierdut în înghețarea inițială. Exproprierea nu exercită nicio presiune economică suplimentară semnificativă.

Mai important, represaliile economice sunt prerogativa statelor lezate, nu a țărilor terțe. Ucraina și-a exercitat acest drept prin confiscarea a cel puțin 880 de milioane de dolari în proprietăți și întreprinderi deținute de ruși în interiorul granițelor sale în mai 2022. Dar aliații Kievului nu sunt în război cu Rusia.

Belgia și Franța au înghețat cele mai multe active rusești, deținând 206 miliarde de euro în titluri de valoare în depozitarul Euroclear din Bruxelles și în alte instituții financiare. Pentru a le expropria, ar trebui să devină o parte mai directă în războiul ruso-ucrainean.

În timp ce s-ar putea argumenta că statele est-europene au fost „afectate în mod special” de efectele economice și militare ale războiului, este mult mai greu de susținut acest lucru în cazul țărilor din Europa de Vest, unde au fost imobilizate cele mai multe rezerve rusești.

O altă probemă este precedentul destabilizator pe care țările occidentale l-ar crea prin confiscarea activelor pentru a pune capăt unui război în care nu sunt implicate în mod deschis.

Acest lucru ar extinde acțiunile coercitive pe care statele le-ar putea întreprinde pentru disputele la care nu sunt parte directă. Dacă interpretarea propusă de Occident ar fi fost în vigoare atunci, țările asiatice ar fi putut confisca activele străine ale oricărui stat din coaliția condusă de SUA care a invadat Irakul.

Susținătorii unei ordini bazate pe reguli își demolează credibilitatea dacă răspund la agresiunea Rusiei cu propriile măsuri ilegale. Un astfel de comportament va accelera disoluția graniței dintre război și pace, va înstrăina multe state din afara coaliției de sancțiuni și va demonta un element constitutiv al lumii pe care Occidentul pretinde că îl apără.