Cât de mult vor fi afectate piețele financiare în acest an? 2023 începe după o secvență de creșteri ale ratelor de dobândă pe ambele maluri ale Atlanticului.
2022 s-a încheiat cu o salvă rară de patru creșteri identice ale ratei dobânzii cu 50 de puncte de bază, trimițând, în mod paradoxal, un mesaj pozitiv lumii financiare. La 15 decembrie, banca centrală americană a fost cea care a început cu o creștere de 0,5%, întrerupând seria de 0,75%. Pe data de 16, a fost Elveția, Marea Britanie și zona euro. Desigur, cele patru economii nu se află deloc în aceeași situație în ceea ce privește nivelul ratelor dobânzilor și al inflației.
Pentru Elveția: rata dobânzii de 1% față de rata inflației de 3%; pentru Statele Unite: 4,5% față de 7,1%; pentru Regatul Unit: 3,5% față de 10,7%, iar pentru zona euro 2,5% față de 10,1%. Cu patru doze identice pentru patru situații diferite, nu poate exista decât o singură lectură imediată a acestui mesaj: nicio creștere viitoare nu va depăși 0,5%! Gata cu 0,75%!
Bancherii centrali consideră că valul inflaționist post-Covid și mai ales cel de după invazia rusă din Ucraina a luat sfârșit, întrucât se așteaptă ca prețurile la gaze și petrol să scadă, notează Boursorama.
Prin urmare, presiunile salariale rămân singura sursă de risc inflaționist. Acest risc va fi apoi „tratat” mai întâi prin creșteri mai mult sau mai puțin de 50 de puncte de bază: 1 în Elveția cel mult, 1 sau 2 în Statele Unite, 2 sau 3 în zona euro și în Regatul Unit. Apoi vor fi creșteri de 25 de puncte de bază, apoi nimic, apoi scăderi. Cu excepția dezastrelor, bineînțeles.
Dar nu aceasta este adevărata noutate. Bineînțeles, marile bănci centrale nu vor spune niciodată că vor aștepta doi ani pentru a atinge faimoasa rată de inflație de 2%, în timp ce se învârt în jurul unei recesiuni modeste. Și totuși: vor să calmeze inflația salarială cu mai mult șomaj temporar. Va fi o inflație de 2% mai târziu, deci profituri mai mari acum. Piețele bursiere ar trebui să aprecieze acest lucru.Și așteaptă în prezent datele privind inflația din SUA, care vor stabili ritmul pentru cvartetul Fed-BNS-BoE-BEC.
De asemenea, băncile centrale au integrat noile nevoi financiare care vor rezulta din politicile de reindustrializare din Statele Unite (IRA: Inflation Reduction Act), în așteptarea proiectului european de clonare și concurență pregătit de francezi și germani.
Și vor trebui să sprijine crearea de noi lanțuri valorice pentru reducerea depedenței de China, care devine un risc geostrategic, după ce a fost un paradis dezinflaționist.
Tranziția energetică, cu necesitățile tehnice și umane pe care le implică – dezmembrări, investiții și echipamente noi, în special în gospodării – va necesita nevoi enorme de capital. Ca să nu mai vorbim de echipamentul militar.
În realitate, lumea trece printr-o altă „mare transformare”. Cvartetul de bănci centrale, căruia i se va alătura în curând și cea a Japoniei, are în față o sarcină uriașă, pe care abia a început-o. Nu va putea face acest lucru fără acorduri strategice cu alții. Piețele bursiere ar trebui să placă restul acestei noi muzici, înțelegând care este miza: o lungă fază de moderație salarială pentru a nu împinge prea mult în sus ratele pe termen lung.
Prelungirea perioadei de revenire la o inflație de 2%, arătându-și în același timp determinarea: iată ce vor face băncile centrale pentru a încetini accentuarea curbei randamentelor. Orice altceva va depinde de aceasta.