Sesizările penale făcute de ANAF, doar cu dedicațieVerificările Curții de Conturi la ANAF au scos la iveală o schemă stupefiantă prin care instituția îi scăpa pe evazioniști de consecințele penale. Astfel, sesizările către procurori, după constatarea infracțiunilor, se făceau cu întârzieri care ajungeau până la 14 ani, ajungându-se la prescripție. Potrivit Curții de Conturi, posibile fapte penale din anii 2010-2022 au fost sesizate, de către structurile de control, organelor de urmărire penală abia în anul 2024, afectând calitatea probelor, dar și credibilitatea instituțională.
Lipsa unui termen de valorificare a actelor de control ale inspectorilor ANAF, respectiv de sesizare a organelor de urmărire penală, a permis ca procesele verbale de control întocmite de Direcția Generală Antifraudă Fiscală (DGAF), care semnalau posibile infracțiuni, să rămână ”în așteptare” ani de zile, semnalează Curtea de Conturi, într-un raport de audit efectuat la ANAF. Astfel, posibile fapte penale din anii 2010-2022 au fost sesizate, de către structurile de control, organelor de urmărire penală abia în anul 2024.
”În aceste condiții, organele de urmărire penală sunt sesizate cu întârziere, ceea ce poate afecta calitatea probelor, prescripția răspunderii penale și chiar credibilitatea instituțională. Deși din punct de vedere juridic, sesizarea organelor de urmărire penală nu are un termen de decădere impus prin Codul de procedură penală, totuși, întârzierea excesivă se prezintă, fie ca o posibilă pasivitate administrativă, fie ca o posibilă lipsă a resurselor umane la nivelul DGAF, indiferent dacă prejudiciul estimat este semnificativ sau nu. Din perspectiva sistemică, lipsa unui termen clar, anterior modificărilor aduse cu privire la termenul de formulare a sesizării, a creat un vid procedural, în care DGAF putea amâna sesizarea fără repercusiuni”, se arată în raportul Curții de Conturi.
La mica înțelegere
Deși la nivelul DGAF au existat două proceduri operaționale, acestea nu au prevăzut un termen în ceea ce privește sesizarea organelor de urmărire penală. Cele două proceduri care guvernau activitatea de control antifraudă și valorificarea proceselor verbale de control antifraudă, din perspectiva unei bune guvernanțe și a respectării principiului legalității, erau, însă,incomplete, lăsând loc de incertitudine și practici neunitare, tocmai pentru că nu ofereau termen-limită procedural și claritate cu privire la momentul sesizării organelor de urmărire penală, se arată în raportul Curții de Conturi. Această lacună a fost corectată abia în anul 2024, tocmai pentru a asigura celeritatea în combaterea evaziunii fiscale, prin introducerea termenului de 5 zile de la data încheierii procesului verbal de control antifraudă, pentru inițierea demersurilor de valorificare a acestuia, prin sesizarea organelor de urmărire penală.
”Lipsa unui termen procedural clar pentru sesizarea organelor de urmărire penală a permis ca procesele verbale de control antifraudă, uneori semnalând potențiale fapte penale grave, să rămână într-un stadiu <<în lucru>> luni sau chiar ani de zile. În unele cazuri, echipele de control au amânat transmiterea sesizărilor fără justificare chiar și după ce avizul juridic fusese acordat”, susține Curtea de Conturi.
Sesizări ”viciate”
Această lipsă de rigoare procedurală a condus la situații în care unele probe ajungeau tardiv la organele de urmărire penală, riscând să se piardă relevanța sau chiar aplicabilitatea penală. Fenomenul nu făcea distincție între cazurile cu prejudicii mici sau foarte mari, afectând în mod sistemic eficiența luptei împotriva evaziunii fiscale, atrage atenția Curtea de Conturi. Mai mult, în urma analizei eșantionului selectat din anul 2024 (reprezentat de un număr de 55 acte de sesizare din 344 sesizări transmise la organele de urmărire penală), s-a constatat că peste 60% dintre proiectele de sesizare penală verificate prezintă unele
neconformități, fie din perspectiva formei, fie a fondului, care conduc inclusiv la riscurile de ineficiență în procesul de valorificare penală. ”Transmiterea întârziată a probelor a crescut riscul de prescripție a răspunderii penale, dar și de diminuare a forței probatorii. Calitatea investigației penale poate fi compromisă atunci când sesizarea se face post-factum, fără un cadru temporal clar. Lipsa unui mecanism de monitorizare și responsabilizare a favorizat o pasivitate administrativă, care, deși nu este sancționată juridic, afectează serios eficiența instituțională. Imaginea DGAF a fost afectată în raport cu contribuabilii, creând percepții de lipsă de fermitate și coerență instituțională”, a concluzionat raportul Curții de Conturi.
