Cum funcționează ipocrizia corporatistă

Ipocrizia corporatistă seamănă cu politica: aleșii spun una, fac alta, dar își păstrează o față serioasă.

Acele startup-uri de mare succes sau marile companii de tehnologie și-au numit angajații „familie” timp de decenii – pentru ca apoi să concedieze aproape un sfert de milion dintre ei anul acesta.

Practicile înșelătoare care implică afirmații nefondate, omiterea informațiilor relevante pentru o achiziție, fraudă sau alte fapte greșite, duc la percepții de ipocrizie. O firmă pretinde a fi ceva ce nu este, deși intenționează să-și creeze o imagine morală în rândul consumatorilor. Rapoartele despre comportamentele firmelor în ceea ce privește responsabilitatea socială corporativă (RSC) sunt adesea contrare standardelor lor declarate.

Motivul principal este reprezentat de bani, subliniază Financial Times. Comerțul și economiile moderne se bazează pe ipocrizie. Intermediarii conving cumpărătorii și vânzătorii că amândoi au o afacere mai bună. Bancherii câștigă o avere spunându-le corporațiilor că se listează la un preț ridicat și investitorilor că fac un deal profitabil.

Afirmațiile inexacte, etichetarea eronată, promoțiile false, publicitatea înșelătoare, marketingul pentru a atrage clienții cu un preț foarte mic și apoi a-i convinge să cumpere un produs similar la un preț mai mare, argumentând că nu mai sunt pe stoc (Bait marketing), produsele contrafăcute, încălcarea drepturilor de autor, practicile imorale ale liderilor necinstiți pentru a profita de părțile interesate sunt prezente în fiecare industrie fără excepție.

Ipocrizia determină, de asemenea, conflictul dintre obiectivele pe termen scurt și cele pe termen lung. De exemplu, se întâmplă frecvent ca directorii corporativi să anunțe planuri mărețe despre viitor în timp ce încarcă o companie cu datorii și își acordă dividende uriașe.

Cei care gestionează banii nu sunt mai puțin ipocriți. O lucrare recentă a Institutului Financiar Elvețian a comparat scorurile activelor ESG ale fondurilor mutuale din SUA cu cât de mulți bani proprii ai unui manager au fost investiți în fond. Mai multă implicare în joc echivala cu o expunere mai mică la ESG.

Există o  explicație față de toleranța la  ipocrizie: corporațiile mamut se pricep să păcălească pe toată lumea. Se cheltuiesc miliarde de dolari pentru a le promova valoarea, indiferent de prejudiciile cauzate de activitatea de bază. În raportul anual al Shell, cuvântul „regenerabil” apare de cinci ori mai mult decât „hidrocarburi”.

O altă stratagemă corporatistă este utilizarea pe scară largă a eufemismelor pentru a evita etichetarea de  ipocrizie. Sună mult mai frumos să „faci legătura între Est și Vest” decât să „câștigi contracte la Beijing”. Vânzarea de arme înseamnă „apărare”.

Și nu uitați de inițiativele privind diversitatea, echitatea și incluziunea, de promisiunile de „net zero” până în 2050 sau de filantropie. Potrivit datelor Giving USA, firmele americane oferă anual 21 de miliarde de dolari pentru cauze caritabile.

Dacă o astfel de spălare a reputației nu ar funcționa, Coca-Cola nu ar susține sportul pentru tineri (ceea ce  distrage atenția de la pandemia de obezitate) și nici compania petrolieră BP nu ar fi ales ca logo o floarea-soarelui verde și frumoasă.