Aurul continuă să își doboare propriile recorduri, datorită statutului său de activ de refugiu în fața tensiunilor internaționale crescute. Dar circumstanțele geopolitice nu ar trebui să mascheze o altă dependență puternică a metalului prețios de valute, inclusiv de dolar.
În trecut, prețul aurului fluctua în funcție de producție. Din 1934, Legea americană privind rezerva de aur(Gold Reserve Act) a stabilit prețul la 35 de dolari pe uncie, pentru o perioadă care a durat până la sfârșitul acordurilor de la Bretton Woods și convertibilitatea aurului în dolari în 1971.
Din 1971 încoace, prețul aurului a trecut printr-o serie de suișuri și coborâșuri, dar vârfurile sale de evaluare au urmat întotdeauna o tendință ascendentă. A ajuns la 850 de dolari în 1980, după revoluția iraniană și invazia sovietică din Afganistan, apoi la 1.840 de dolari după criza datoriilor din zona euro din 2013, apoi la 2.000 de dolari în timpul pandemiei Covid(2020).
Va depăși 2.000 de dolari în urma invaziei Rusiei în Ucraina pentru ca să urce vertiginos după atacul Hamas asupra Israelului și să ajungă astăzi la 2.300 de dolari.
Pe de altă parte, notează AFP, creșterile succesive ale prețului aurului sunt legate de anumite tendințe economice specifice: persistența inflației în SUA și în UE, derapajul datoriei publice în întreaga lume, incertitudinea privind politica monetară a băncilor centrale, conflictele comerciale și, în sfârșit sancțiunile occidentale împotriva Rusiei (în special excluderea din sistemul de plăți SWIFT). Dar implică și altceva.
Boom-ul aurului este rezultatul unor fluxuri de capital în afara dolarului
De fapt, boom-ul aurului este rezultatul unor fluxuri de capital în afara dolarului, din cauza riscurilor economice, monetare și comerciale pe care le reprezintă investițiile în titluri financiare denominate în dolari.
Amenințarea sancțiunilor reprezintă un factor puternic de descurajare a investițiilor în dolari pentru investitorii care nu au afaceri semnificative în Statele Unite. În acest sens, este semnificativ faptul că investitorii chinezi și-au redus drastic deținerile de titluri financiare americane, care au revenit la nivelurile din 2001, înainte de aderarea Chinei la Organizația Mondială a Comerțului.
Creșterea actuală a aurului este, prin urmare, un joc pentru slăbirea dolarului și a Statelor Unite. Paralelele cu epoca președintelui Richard Nixon – care a introdus o taxă de 10% pe importuri și a creat condițiile pentru o inflație globală majoră odată cu sfârșitul acordurilor de la Bretton Woods – sunt evidente. Ca și astăzi, această perioadă de declin american a coincis cu prima creștere a prețului aurului.