Comerțul se fragmentează pe măsură ce multe țări ridică bariere în numele „friendshoring-ului”, „de-risc” și „autosuficienței”.
Dacă tendința continuă, am putea ajunge la un nou război rece. Nu este pentru prima dată când geopolitica a împiedicat comerțul și fluxurile de capital.
Primul Război Mondial a pus capăt brusc unei epoci de aur a globalizării. Dificultățile economice prelungite care au urmat au pregătit terenul pentru ascensiunea liderilor naționaliști și autoritari care, mai târziu, au aruncat lumea în cel de-al Doilea Război Mondial.
A urmat o lume bipolară, cu două superputeri – Statele Unite și Uniunea Sovietică – divizate de ideologie, precum și de structuri politice și economice radical diferite.
Perioada Războiului Rece, cuprinsă între sfârșitul anilor 1940 și sfârșitul anilor 1980, a însemnat o nouă fragmentare comercială.
Există paralele astăzi. În ultimii cinci ani, amenințările la adresa liberei circulații a capitalurilor și a bunurilor s-au intensificat pe măsură ce riscurile geopolitice au crescut.
Unele măsuri vizează în mod direct comerțul și investițiile: de exemplu, tarifele vamale pentru aluminiu și oțel sau restricțiile la exportul de minerale și produse agricole esențiale.
În 2023 au fost impuse aproximativ 3 000 de măsuri de restricționare a comerțului, de aproape trei ori mai multe decât în 2019. Între timp, firmele multinaționale discută din ce în ce mai des despre aspecte precum reshoring, nearshoring, friendshoring și deglobalizare în apelurile lor privind rezultatele.
Există, de asemenea, semne clare că investițiile străine directe (ISD) globale se segmentează pe linii geopolitice, iar legăturile dintre marile economii(SUA-China) se întrerup. Economia globală nu mai este integrată și conectată.
Reducerea fondurilor de capital va însemna mai puține investiții transfrontaliere și remodelarea sistemului international de plăți. Forța comerțului de a genera câștiguri de productivitate ar fi înăbușită.
Restricțiile, protecționismul și conflictele în curs de desfășurare în Orientul Mijlociu și Ucraina afectează deja lanțurile de aprovizionare, ceea ce duce la creșterea prețurilor bunurilor importate și exportate pe uscat și mare.
Există un scenariu și mai sumbru: dacă economia globală s-ar fragmenta în două blocuri și dacă ar fi eliminate schimburile comerciale dintre cele două blocuri, pierderile globale estimate ajunge până la 7 procente din PIB.
În ceea ce privește investițiile străine directe, fragmentarea într-o lume divizată în două blocuri centrate pe Statele Unite și China – cu unele țări care rămân nealiniate – ar putea duce la pierderi globale pe termen lung de 2% din PIB.
Într-un scenariu extrem, chiar și cei care beneficiază de pe urma fragmentării în formele sale ușoare ar putea rămâne cu o felie mai mare dintr-o plăcintă mult mai mică. Pe scurt, toată lumea ar pierde.