Chiar dacă Donald Trump va impune tarife în următorii patru ani, nu e clar cum ar putea fi utilizate și ce alte arme economice și financiare ar putea să scoată din rastelSâmbătă, Donald Trump l-a nominalizat pe titanul fondurilor speculative Scott Bessent ca secretar al Trezoreriei, iar Wall Street a vibrat de optimism.
Dar optimismul a fost oarecum tulburat de surpriza de luni seara a lui Trump, care a amenințat cu tarife de 25% asupra Mexicului și Canadei (și cu un surprinzător de modest supliment de 10% asupra Chinei) pentru a forța o restricționare a imigrației și a contrabandei cu fentanil până în ziua inaugurării.
În teorie, gambitul Canada-Mexic-China ar putea fi încadrat în viziunea lui Bessent asupra lumii, scrie în Fianancial Times analistul Alan Beattie. Însă termenul limită este absurd: puțin probabil ca cele trei țări să fie capabile să pună capăt imigrației și comerțului cu fentanil în mai puțin de două luni.
Este mult mai probabil ca anunțul să fi fost inspirat de elementele de securitate și antiimigrație ale noii administrații.
Marți, Trump l-a numit în funcția de reprezentant comercial al SUA pe Jamieson Greer și l-a ales pe Kevin Hassett la șefia Consiliului Economic Național.
Hassett este un susținător al Reciprocal Trade Act propus de Trump, care ar avea drept scop să stimuleze partenerii comerciali să reducă tarifele la nivelul celor din SUA. Ar putea înseamna distrugerea completă a principiului „națiunii celei mai favorizate” de tratare egală a partenerilor comerciali, care stă la baza Organizației Mondiale a Comerțului.
”O adunătură de curteni sub conducerea unui președinte imprevizibil”
În opinia lui Beattie, echipa economică și comercială a lui Trump va fi ”o adunătură de curteni sub conducerea unui președinte imprevizibil, motivat de instincte și prejudecăți”.
Influența SUA este cea mai puternică în finanțele mondiale și în special în sistemul de plăți în dolari, care poate fi folosit pentru a sancționa țări ostile precum Rusia sau Iranul. Cu toate acestea, astfel de sancțiuni nu au fost fatale pentru efortul de război al Rusiei, nu au forțat schimbarea regimului în Iran și nu au împiedicat Iranul să rămână o amenințare la adresa securității în regiune.
Puterea SUA de a utiliza comerțul cu mărfuri pentru a exercita o influență este o armă ceva mai puțin importantă. Chiar dacă PIB-ul național este cu aproximativ un sfert mai mare decât cel al Europei (UE plus Regatul Unit), ponderea sa în importurile globale de bunuri este mai mică – 15,9 % față de 17,7 % în 2023.
În plus, cu excepția cazului în care America aplică tarife în mod generalizat, ceea ce contrazice obiectivul său de a le utiliza selectiv pentru a recompensa și a pedepsi, este probabil să asistăm la o repetare a devierii comerțului în primul mandat Trump, când exporturile din țări ostile precum China au fost de fapt direcționate prin economii mai prietenoase precum Vietnam.
Bidenomics nu a fost o capodoperă, dar măcar a încercat să limiteze dominația Chinei în industrii precum semiconductorii.
Problema este că, sub aspectul de negociator dur, Trump este schimbător, nimeni nu știe ce are de gând să facă. Chiar dacă va impune tarife în următorii patru ani, nu e clar cum ar putea fi utilizate și ce alte arme economice și financiare ar putea să scoată din rastel. Cu alte cuvinte, însuși Trump ar trebui să deslușească Trumponomics.
