Șeful Consiliului Fiscal, Daniel Dăianu, sare, din nou, în apărarea Guvernului Bolojan, susținând că majorarea de taxe și impozite era necesară. Acesta arată că ”s-a greșit” în politica bugetară din ultimii ani și că o corecție bugetară de amploare nu poate avea loc fără a fi afectate negativ venituri ale cetățenilor și încasări ale firmelor. Acest impersonal ”s-a greșit” este introdus special pentru a proteja actuala coaliție, care, din 2019 și până în prezent, s-a aflat, în diferite forme, la guvernare.
Politicienii au greșit, iar românii trebuie să plătească. Aceasta este singura concluzie clară care reiese din Opinia Consiliului Fiscal privind cea de-a doua rectificare bugetară. Daniel Dăianu, șeful Consiliului Fiscal, susține că principala cauză a dezastrului în care ne aflăm este că ”s-a greșit politica bugetară din ultimii ani”.
În fapt, de-a lungul timpului, Consiliul Fiscal s-a opus majorărilor de pensii și salarii, considerând că sunt nesustenabile. Același text ni se repetă de 35 de ani încoace, și anume că salariile și pensiile trebuie să rămână foarte mici, pentru că bugetul și economia nu își permit majorări. Rezultatul este că România se află constat pe ultimul loc la nivelul pensiilor și salariilor și, evident, al nivelului de trai, care nu se măsoară în medie, unde intră un procent de circa 20% de privilegiați, ce ridică, aparent, puterea de cumpărare. Iar acest ”s-a greșit” trebuie alocat direct partidelor din actuala coaliție de guvernare, care sunt responsabile pentru prăbușirea țării.
”O corecție bugetară de amploare nu poate avea loc fără a fi afectate negative venituri ale cetățenilor și încasări ale firmelor, ceea ce generează nemulțumiri. Dar, în lipsa corecției bugetare, România poate ajunge într-o criză a datoriei suverane, cu efecte economice și sociale grave. Corecția bugetară poate fi punctul de inflexiune în restabilirea încrederii în finanțele publice din România, dar procesul este anevoios și va dura mai mulți ani”, arată Consiliul Fiscal.
Evaziunea fiscală, subiect tabu
În ce privește veniturile bugetare, Consiliul Fiscal adoptă o poziție extrem de evazivă atunci când abordează creșterea acestora și stoparea evaziunii fiscale. În România, nivelul veniturilor fiscale este foarte jos (28,7% din PIB în România, față de 35% în Cehia, 35% în Ungaria, 37,5% în Polonia și 40,1% media UE, în anul 2024), fapt ce rezultă și din neglijarea necesității de a avea venituri fiscale care să poată satisface nevoile societății românești și, nu în ultimă instanță, nevoia de a avea un nivel sustenabil al datoriei publice, susține Consiliul Fiscal.
”O colectare mai bună a veniturilor fiscale este o problemă de siguranță națională, având în vedere nevoile bugetului public și contextul internațional. Reducerea evaziunii fiscale este obligatorie în perioada următoare și este o cale de a reduce deficitul bugetar și după 2026. Reforma ANAF (ce include digitalizarea) este esențială în acest scop”, a precizat Consiliul Fiscal. De data aceasta, din narativul instituției a fost eradicată complet optimizarea fiscală, practicată de multinaționale.
Teoria lui ”altfel nu se poate”
Ajustarea deficitului bugetar nu se poate face exclusiv pe partea de cheltuieli și această judecată se verifică în configurația măsurilor inițiate de Guvern, crede Consiliul Fiscal. Potrivit acestuia, teza potrivit căreia s-ar putea obține o colectare imediată mult mai bună de taxe și impozite, care să evite schimbări în regimul fiscal, este iluzorie. Și reducerea masivă de cheltuieli bugetare care să evite schimbări în regimul fiscal nu era posibilă, dată fiind urgența corecției.
”În lipsa corecției bugetare, România poate ajunge într-o criză a datoriei suverane, cu efecte economice și sociale grave. Corecția este dureroasă pentru că implică o reducere a absorbției interne de bunuri și servicii. Nu este surprinzător că fiecare grup social sau de interese caută să participe cât mai puțin la efortul de ajustare. Important este să nu se ajungă la blocaje, la dezordine socială și politică”, consideră Consiliul Fiscal.